Am descoperit azi TOAMNA,tinuta de mana si ,din cand in cand,sarutata(saruturi care ma atentionau ca sunt vie),purtata pe alei in care frunzele se desfatau in voie fara sa le pese de circulatia masinilor sau a pasilor care le striveau.Cu siguranta,vantul,le-a mangaiat in cadere si durerea le era straina...
O salbaticie in care mi-am regasit sufletul,in care disconfortul unui drum,la fel de salbatic,palea in fata unui spectacol de culori dat de padurea de mesteacan si de vesnicul verde al brazilor.Am trecut,cu certitudine,de milioane de ori prin locuri asemanatoare dar sufletul meu pastra ascunsa o tristete de care si el se simtea impovarat.....si mana mea era goala si nesarutata!!!!!
Am urcat la 1400 M dar mintea mea n-avea concurent la inaltime,simturile erau ,cu mult, deasupra norilor,serpentinele,in desfasurarea lor,imi desfatau privirea cu imagini greu de descris in cuvinte.Doar sufletul vibra si mana-mi era mangaiata de sarutari.Toata fiinta striga de fericire,un strigat mut dar cu rezonanta in ochii si pe fata mea...un zambet permanent,un verde mai intens ca niciodata al ochilor,un suflet trezit la viata.....desi natura se pregateste sa moara.Mi-am dorit,in clipa aia,ca in primavara cand se trezeste,sa ma gaseasca acolo,cu acelasi zambet,cu acelasi verde in ochi...si am reusit sa smulg o promisiune ca,,asa o sa fie!!!,,...de la cel care mi-a dezvaluit existenta TOAMNEI.

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor