- Simt cum m-apasă vremea cea zăludă

Pe fiecare coastă, ca un ghimp,

Și ora curge-anapoda, e ludă

De parcă s-a drogat... În contratimp

 

Cad fulgi de nea când soarele inspiră

Prin nările bombate din livezi

Parfumuri tari și totuși nu se miră

Că iarna-și lasă primele dovezi.

 

Dansând în șemineu, ne-mbie focul

Să întinăm mătasea de pe pat,

Sub rochia de voal să-ți simt mijlocul

Și coapsele-arcuite a păcat.

 

- Cum toarce secundarul pânze fine,

În care prinde stropi de timp grăbit,

Mi-e tot mai noapte și mi-e dor de tine

Și mi-e coșmar minutul irosit.

 

Miroase-a vânt, de parcă în odaie,

Atâta toamnă-ncape că mă tem

De ploaia ce urmează după ploaie

Și firul ceții-l deapănă pe ghem.

 

Doar brațul tău mă ține prizonieră

Și-un vis de glezna stângă ancorat,

E toamna o romanță efemeră,

Să n-o trăim acum ar fi păcat.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor