Toleranţa mereu actuală…

Citind cartea POLITICĂ, RELIGIE ŞI MORALĂ de Ştefan Nemecsek, Vulcan: Editura REALITATEA ROMÂNEASCĂ, 2008, ai mereu impresia că există un personaj apropiat care lipseşte din carte, dar, invizibil cum este, e prezent prin întrebarea care o suspendă deasupra cuvintelor, e mereu întrebarea: de ce filozofie în vremuri triste?
Cartea pare una nebună, nu are legătură cu pragmatismul de tarabă a vremii sau cu dansul pe manea, e puţin rece, dar necesară, pune pe tapet toleranţa. Cartea are mai multe fascicole tratând subiectul, politica, religia, morala ca dimensiuni ale existenţei umane, atingând sfera de gândire a unor filozofi cunoscuţi, dar parcă uitaţi.
Cartea pare una de filozofie, dar e mai curând o carte de morală, sau poate gândurile unui om apăsat de secolul din care face parte: de ce uităm experienţa înaintaşilor, de ce reluăm iluzia de la început, au existat alţii înaintea noastră care au definit o modalitatea de a convieţui unii cu alţii.
Scrierea începe în mod clasic, aducând în atenţie conceptul modern de toleranţă ca unul actual, apoi firul este dirijat spre reforma lutherană, momentul Machiaveli, ajungând la concepţia politică a lui John Locke, la iluminismul francez reprezentat de Rousseau, pentru a culmina pragmatic cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Morala abordează gândirea lui Platon sau Aritosteles, ori Socrates, idei care înviorează omul modern.
De profesie jurnalist, Ştefan Nemecsek face un reportaj în istoria filozofiei pentru a ne demonstra că avem resursele spirituale necesare pentru a găsi soluţiile la problemele noastre, evenimente, întâmplări, oameni au mai existat şi omenirea şi-a găsit făgaşul de a rezista. E acolo calea, doar să fi atent…
Subiectul scrierilor lui Ştefan Nemecsek e bazat pe Scrisoare despre toleranţă scrisă de filozoful John Locke, dedicată atât politicului cât şi structurilor religioase ale lumii.
Autorul cărţii se îndreaptă spre o epistolă scrisă de părintele fondator al liberalismului modern, cu dimensiuni umaniste evidente. Ceea ce am câştigat s-a obţinut foarte greu în timp, libertatea noastră are un preţ evident, zbuciumul gândirii oamenilor de a găsi calea…
Dar John Locke nu a fost singur. Martin Luther a desenat sensul credinţei bazată pe raţiune, pe toleranţă, pe teze clare, menite să spargă blocada la care a intrat omenirea, folosindu-se de religie ca instrument de exercitarea puterii, deşi credinţa dădea şansa de libertate…
Despre momentul Machiaveli autorul scrie, reamintindu-ne că dacă scopul unei persoane e bun, ea merită să lupte pentru a birui, dovedind că are mai multă putere decât restul… Într-un fel Nemecsek revalorifică ideea marelui gânditor şi atrage atenţia asupra ideilor filozofice populare care s-au depărat de origine…
Au existat ferestre în cursul istoriei care au permis schimbarea mentalităţii, crearea unei dimensiuni sociale în care democraţia să poată redimensiona societatea apăsată de teroarea evului mediu fals religios…
Ştefan Nemecsek aprofundează concepţia politică a lui John Locke, prezentându-i gândirea, viaţa, frământările sale despre toleranţă sub două aspecte: în cadrul bisericii şi în cadrul guvernării civile. Autorul a pus degetul pe rană: soluţia pentru existenţa noastră vine şi din aceste zone sensibile ale societăţii, în plină mişcare, necesare omului, dar mereu alunecoase, scăpând ceva insului în căutarea vieţii sale…
Iată ce reţine Ştefan Nemecsek: „Orice creştin, afirmă Locke, trebuie înainte de toate să ducă o luptă împotriva propriilor pofte şi vicii, căci ar fi absurd ca cineva să se numească creştin fără a poseda calităţi precum virtutea, bunătatea sau sfinţenia vieţii: ≪Să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului≫”.
Analiza lui John Locke, subliniază autorul, e una necesară în aceste vremuri, ideile care au frământat Europa a făcut ca Europa să atingă soluţia democraţiei prin toleranţă, dar să simtă şi teroarea războiului din când în când, ca avertisment…  Un preţ plătit cu sânge… Avem încă de învăţat din experienţa celor de dinaintea noastră, libertatea şi democraţia au un preţ…
Despre societatea civilă autorul remarcă, plecând de la scrierile lui John Locke: „Chiar dacă prin forţa legilor şi tăria pedepsei magistratul ar putea să convingă sau să schimbe judecata oamenilor, acest lucru nu ar ajuta în schimb la mântuirea sufletelor lor. Numai urmându-l pe Dumnezeu putem găsi fundamentele datoriilor noastre”.
Analiza operei marelui filozof englez deschide lumea într-un sens actual pentru societatea românească, gânduri cumva pierdute la metrou sau la intersecţia marilor bulevarde, revin cu acuitate şi demonstrează că uneori românul, ca individ, refuză harul şi nu a cunoscut reforma spirituală prin care a trecut Europa cu mult înainte, dar pe care a cam pierdut-o… De aici actualitatea cărţii, Ştefan Nemecsek reţine şi o rugăciune a filozofului, rugăciune care sintetizează întreaga operă, interesantă şi necesară ca legătură cu voinţa divină la modul practic, de fiecare zi.
Da la filozof la Declaraţia de Independenţă a SUA, la viaţa lui Jefferson care a pus în aplicare ideile curajoase ale vremii.
Inserarea în paginile cărţii a declaraţiei americane, paralela dintre scrierile filozofice şi acest act politic ne determină să înţelegem că numai prin înţelepciune putem să asigurăm viitorul omenirii, că toleranţa e necesară ca soluţie de a exista la modul sublim: libertatea, iar dacă astăzi cetăţeanul român călătoreşte şi are acces la secretele societăţii libere, cu slăbiciunile ei evidente, se datorează efortului ca ideea cea bună să biruie întunericul urii. Filozofia are, deci, o dimensiune pragmatică, oferă soluţii…
Analizând morala ca latură a existenţei umane, autorul, jurnalist, moralist şi liber cugetător, arată că morala deşi în aparenţă alunecoasă, principiile morale pot fi comparate cu axiomele matematice.
De la morala în filozofia orientală la doctrina morală a lui Socrates, filozoful care a trăit toată viaţa sărac, dar a fost în relaţii cu cei mai importanţi oameni ai timpului său. Viaţa lui Socrates, gândirea lui ne arată că viaţa poate fi frumoasă.
Iată ce reţine autorul cărţii scriind despre filozoful antic: „Virtutea, prin excelenţă este înţelepciunea, ştiinţa generală a binelui”.
Citind cartea putem reţine teme interesante: raportul dintre virtute şi fericire, teoria virtuţii, morala plăcerii celei mai intense, ca eşec a modului de viaţă bazat pe plăcere. Autorul reţine parcă o temă modernă scriind despre filozofii antici: „Este ştiut faptul că nimeni nu ia hotărârea de a se sinucide pentru că este nefericit, ci pentru că fiind prea preocupat de fericire nu îi mai rămâne nimic de ce să-şi lege viaţa …”.
Temele sunt continuate analizând plăcerile corpului şi spiritului, morala stoicilor, de faptul că fericirea depinde nu de împrejurările exterioare, ci de o atitudine morală interioară… iar înţeleptul are întotdeauna ceva de învăţat… iar virtuţile se raportează la relaţiile sociale în cuvinte şi fapte…, omul trebuie să rămână aşa cum este…
Autorul a înţeles să insereze în carte aprecieri ale contemporanilor săi despre aceasta carte dedicată filozofiei, moralei, politicii, arătând traseul ideii de la Petroşani la Parlamentul European …
Deci legile umane se vor adăpa din Scriptura păcii indiferent de sistem…
Iată un fragment din rugăciunea lui John Locke, aşa cum l-a reţinut Ştefan Nemecsek: „ Mă rog din tot sufletul Domnului Atotputernic ca Scriptura păcii să poată fi propovăduită şi ca magistraţii civili să dorească mai mult să-şi conformeze propriile conştiinţe legii lui Dumnezeu şi să fie mai puţin îngrijoraţi de supunea conştiinţei celorlalţi prin legi omeneşti …”.
Citind cartea lui Nemecsek, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu mai pare aridă şi o normă juridică bună pentru diplomaţi, ci o necesitate a vieţii.
Din ideile cărţi reţinem, în final, că individul are dreptul la o sferă privată asigurată asupra căreia ceilalţi să nu poată interveni.
Pe ultima copertă, inspirat autorul inserează câteva citate importante pentru individul liber şi pentru cel care se doreşte liber şi pentru cel care visează la libertate, gânduri filozofice aparent, dar practice, din care cităm: „Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi. Construieşte, oricum!”
Pe viitor autorul, poate, ar putea aborda o construcţie literară mai profundă pentru ca ideile sale să ajungă şi la mai mulţi cititori, iar cartea „Lumea Sofiei” a lui Jostein Gaarder ar putea oferi o sugestie, pentru că un roman de ficţiune ca mod de iniţiere în marea filozofie a lumii, prin dialoguri, limbaj accesibil şi fir narativ interesant pot face din ideile lui Ştefan Nemecsek suportul pentru un roman sau o scriere de referinţă universală…
Exemple în literatură există…

Constantin Stancu

 

Recitită şi completată  în 07.01.2015.

Ştefan Nemecsek, jurnalist, a decedat timpuriu, în anul 2014…

 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor