daca te-ai naste pahar,
nu ai fi doar sticla,
ci si tot ce ai aduna
in causul ei.
toti suntem pahare
de sticla mata,
si, relfectati,
nu vedem cu adevarat
nici macar
cat de plini sau
cat de goi
suntem .
ce culori au licorile din noi?
sunt vascoase? fluide?
cand ne impartasim intre noi,
prin acea intimitate care ne transfera
si ne amesteca esentele,
o facem ca din pocalul preotului -
gusta din trupul meu,
si lasa-ma sa beau din tine.

si daca ne rostogolim de pe masa,
cum toti ajungem sa facem,
dintre cioburi o sa ni se evapore
esenta.
si daca vre-un sticlar ne-ar aduna,
sa ne topeasca, si sa nasca din noi
alt pahar, identic cu ce am fost,
cine spune ca am aduna
in noi exact aceleasi licori?

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Iunie 2, 2010 la 12:05pm
Dacă oamanii ar fi slicle ( în mod poetic, alegoric), înseamnă că paharele sunt părţi din ei cu care comunică sau dăruiesc pentru a se edifica şi completa. Creezi imagini poetice inedite, nu descrii, cum fac alţii tablouri deja pictate, tu creezi scene cu ajutorul alegoriei în care ne regăsim simbolic. Eu prefer aşa, alegoria, simbolul, decât descrierea unui peisaj poetic. Cu preţuire.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor