Traducătorii aşteaptă preţuri mai mari?

Aşteptaţi degeaba! Vedeţi mai jos cum stau treburile şi ce poate face patriotismul din om.

Sublinerea din text îmi aparţine.

Anul acesta, la Gaudeamus, pentru prima oară, s-a acordat Prix Goncourt România. Cu un juriu din studenţi de la şase „universităţi autohtone de prestigiu” (din păcate, nu şi din Galaţi), preşedinta de onoare fiind Gabriela Adameşteanu, s-a adăugat criticii franceze. Cum iese în lume critica românească, am încercat să aflu de la cel mai prestigios critic al momentului, Nicolae Manolescu.

Important critic şi istoric literar, profesor universitar, academician, autor, printre altele, al unei lucrări fundamentale, „Istoria critică a literaturii române (2008), directorul revistei „România literară”, ambasador al României la UNESCO, Nicolae Manolescu a fost distins cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincţie a statului român. Dacă, încă din 1963, deja apreciat, devenea membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), fără să aibă măcar o carte publicată, astăzi este, reconfirmat, preşedinte al USR.

Recent, la Galaţi, a vorbit cu scriitorii filialei S-E a USR despre problemele breslei. Interesant a fost de pildă să aflăm şi situaţia promovării scrisului românesc în Occident, unde editurile, spune criticul, trebuie să plătească „cu versul şi nu se admite sub 40 euro poezia, fie un hai-ku, fie un sonet”, pe când la noi „mai e mult până departe”… Secţia de traducători români, deşi numeroasă, traduce în proporţie de 99 la sută doar din limbi străine în română, nu şi invers! Invers? „Intră în atribuţiunile ICR (Institutului Cultural Român), nu în ale noastre”, USR. În plus, traducătorul într-o altă limbă „ar trebui să fie Acolo”, explică reputatul critic. „Am fost şi la Comisia Europeană, am fost chiar eu, într-o problemă legată de traduceri, şi… n-aş vrea să mă mai duc a doua oară, în condiţiile în care în panelul la care am participat discuţia era cât anume se plăteşte traducerea”, a mai spus criticul. „Eu nu puteam să le spun că traducerea se mai plăteşte, dar literatura nu… Şi nu puteam nici să spun cât se dă pe traducere, pe pagină, în România… Până la urmă a trebuit să le spun, dar în loc să le spun doi-trei euro pe pagină, le-am spus şapte-opt, ca să mă dau şi eu mare. Trebuia să fiu şi eu patriot, nu? Şi tot au crezut că glumesc. Între 20 şi 30 euro se plăteşte în alte părţi.”

L-am întrebat pe critic: Aţi vorbit despre vizibilitatea mondială a scriitorului, v-aş întreba şi despre vizibilitatea criticului. Dumneavoastră aveţi un proiect personal, ca să fiţi un critic tradus şi, prin critic, să fie cunoscuţi şi scriitorii noştri? "Dacă vorbim de traduceri, mi-au apărut două cărţi - una în Anglia, alta în Franţa, cărţi de eseu, nu de critică propriu-zisă, dar nu e o problemă: eu am 74 de ani anul acesta, nu mă interesează să fiu tradus… Iar pentru ceilalţi scriitori, problema nu trece, din păcate, prin mâinile noastre, trece prin mâinile Institutului Cultural Român. Care apelează la noi [USR], noi formăm juriile care decid ce cărţi se pot traduce. Dau la tradus un eşantion, îl plătesc şi trimit cartea în Franţa, Germania, Italia sau Anglia, unde se caută o editură. E o piaţă ca toate pieţele, cu tarifele respective, fără mercurial.

http://www.viata-libera.ro/cultura/49050-galati-viata-libera-cotidi...

Vizualizări: 117

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Maria Balasa pe Decembrie 9, 2013 la 1:21pm

Criterii s- ar mai găsi pentru a investi în literatură. Există, de pildă, atâtea concursuri care fac cunoscuţi scriitorii. Cred că interesul pentru domeniu e problema.

Traducătorii de regulă nu sunt prea bătăioşi, nu se luptă pentru ei şi lucrurile rămân la mila altora...

După site- ul pe care îl indicaţi ca identitate a dvs am tras concluzia că traduceţi Shakespeare. Nu ştiu dacă e o concluzie corectă. 

Încercaţi să traduceţi o pagină din Shakespeare şi cronometraţi- vă! Presupuneţi acum că asta ar trebui să faceţi pentru a vă câştiga pâinea zilnică.

Vi se mai pare mult preţul de 20- 30 de euro pe pagină ?

Comentariu publicat de Laurean pe Decembrie 9, 2013 la 12:59pm

Cât de bine e punctat: traducătorii sunt încă plătiţi, autorii - nu.

Pe de altă parte, trebuie să înţelegem şi punctul de vedere al editorului (şi nu fac parte dintre ei); chiar dacă literatura străină se vinde, încă, mai bine decât cea română, nu poate fi oferit un preţ de 20-30 de euro pe pagină la o piaţă de carte cum este cea românească. Există, desigur, institute culturale, şi nu mă refer acum doar la ICR, care, cu subvenţii publice (şi uneori private), pot sponsoriza traduceri importante.

Dar în privinţa autorilor români cine, CINE?, hotărăşte în numele unui interes naţional? Cine e acela care poate reţine un braţ de autori din literatura contemporană românească pentru a le pune pe masa ICR-ului (condus acum de fostul adjunct al dlui Niki Manolescu prin străinătăţuri), cu recomandarea de a se investi bani publici în promovarea lor. Şi cum facem asta, în mare secret şi dăm sama la pensie de rezultate sau public şi păzit de jandarmi, că tot s-au dezmorţit... :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor