Traian T. Coşovei sau omul care face din aripi de păsări, cuşti, colivii…

Traian T. Coşovei

sau

omul care face din aripi de păsări, cuşti, colivii...


Ce-aş putea spune despre faptul că prietenul meu, poetul Traian T. Coşovei, împlineşte, iată, 56 de ani* ? Doar că, uneori, nu-mi vine a crede că au trecut, aşa de frumos şi duios, atîţia ani… Atît şi nimic mai mult.

Ce-a făcut Traian în tot est timp? Ce s-a priceput el să facă cel mai bine: a scris poezie, despre poezie şi despre poeţi (şi nu numai!). A scris cu profunzime, cu dezinvoltură, cu inteligenţă şi ironie, cu o inventivitate bine temperată, aşa cum îi este felul: boem şi fantast, sensibil şi tandru, frust şi alambicat, grav şi paradoxal, ludic şi caustic. A scris indeobşte cărţi – de la debutul său editorial din 1979 cu „Ninsoarea electrică” pînă la „Aerostate plîngînd” apărut în 2010 şi pînă la celebrul „Aer cu diamante” (scris alături de Ion Stratan, Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru în 1982) reeditat de curînd, sînt peste douăzeci de volume – în paralel desfăşurînd, în stilul său lesne recognoscibil şi devenit de mult un brand, o activitate publicistică demnă de invidiat (poeme, comentarii, recenzii, eseuri, cronici literare etc.), în paginile unor reviste culturale cu ştaif, unele mari, altele pitice, perene sau efemere, însă de la care, aşa cum singur şi nesilit de nimeni spune, „a plecat de bunăvoie sau a fost concediat pe motiv de insubordonare”, precum numai unui nonconformist sadea cum este îi stă bine. Nemulţumit deseori de calitatea unor astfel de periodice şi le-a inventat pe-ale sale. Aşa a apărut revista „Veşti proaste” (concepută împreună cu Dan Goanţă) sau ziarul  „Punga d’un kil” (organ de stat la coadă), elaborat împreună cu regretatul prozator Mircea Nedelciu şi care era tipărit pe pungi de hîrtie folosite la ambalatul alimentelor, sub deviza „Vom fi mai mult decît ocaua lui Cuza!”  Acest susţinut travaliu l-a impus, firesc, drept unul dintre liderii generaţiei sale, un răsfăţat al criticii literare, în colimatorul căreia se află permanent şi care, în majoritatea cazurilor, îl vorbeşte de bine (stau mărturie, în acest sens, textele unor nume de notorietate precum Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Ion Stratan, Marin Mincu, Gheorghe Grigurcu, Marian Papahagi, Mircea Cărtărescu, Octavian Soviany şi a multor altora).

„Coşovei este un poet ornant, baroc şi sentimental. Am îndrăznit să spun într-un articol despre unul din volumele sale, că este un poet rococo cu o bună regie în ceea ce priveşte
sentimentul în poezie. (…) Nu bîrfim dacă spunem că Traian scrie o poezie sentimentală pe placul multora. Sentimentul lui este însă unul explicit, de tip minulescian”
, îi mărturisea poetul Ion Stratan, într-o convorbire**, lui Bogdan-Lucian Stoicescu.

Redutabilul poet şi critic de poezie Octavian Soviany scria despre poezia lui Traian T. Coşovei lucruri care mi s-au părut a fi extrem de exacte, dacă nu chiar emblematice: „ (…) Masca lirică a acestui scriptor dezabuzat este băiatul rău care refuză să accepte convenţiile textului; semn al frondei, scriitura în răspăr rămâne totuşi una din modalităţile scriptulatului, paradoxul tragic al textualizării fiind în cele din urmă acela că nu se lasă negată decât prin producerea altui text, act sisific prin care se particularizează mecanica aburdă a existenţei.”

Sînt însă şi mulţi care, luaţi pe nepregăite de prospeţimea, incisivitatea şi tonul rebel al discursului său liric, unii juisînd de plăcere, alţii cu scrobeală doctorală, s-au grăbit să-i caute şi apoi, chipurile, să-i şi găsească locul, să-i depisteze rădăcinile poetice, să-i identifice maeştrii, să-l gratuleze, să-l desfiinţeze, bref, să-l aşeze pe o masă de disecţie declanşînd o lecţie de anatomie literară sui-generis, pe viu, în cel mai neaoş stil românesc cu putinţă...

De altfel, ploieştenii iubitori de poezie pur sînge îl cunosc bine pe Traian T. Coşovei care, în ultimii ani, şi-a lansat la biblioteca „Nicolae Iorga” nu mai puţin de patru volume: „Patinează sau crapă”, „Ninsoarea electrică” (ediţia a II-a), „Percheziţionarea îngerilor” şi „Lumină de la frigider”.

Iată cum, încet dar sigur, după bunul şi dragul nostru prieten Ion Stratan, Traian a devenit de mult cel mai preţuit poet al Urbei X, chiar dacă este venit din – aşa cum lui însuşi îi place să spună – „Bucureşti, cel mai mare oraş de provincie al ţării”. Fapt confirmat, de altfel şi de încununarea lui (alături de poetul Ioan Flora) cu Marele Premiu al celei de-a XII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Poezie “Nichita Stănescu” (Ploieşti, 2000).

„Iubesc deosebit de mult pe Traian T. Coşovei, în versurile căruia găsesc o imensă şi înaltă puritate dură”, spunea ploieşteanul Nichita Stănescu. Şi noi îl iubim cu asupra de măsură pe Traian căruia, din acest colţ de pagină, îi dorim, din inimă, tot binele din lume.


Iar celor ce-i iubesc poezia, le dăruim cu dragă inimă „Poemul amânat”: Un sfârşit de emoţie, un început de sânge pe lama cuţitului. / O oglindă mai cenuşie, o peniţă mai tocită / în călimara răbdării. // Dat cu aramă pe faţă, spălat pe mâini de întrebări, / şters din memorie în albul zăpezii - / În ceasul absenţei, cu tălpile goale plutind peste propoziţii de apă… // Plutesc peste cuvinte, strivind / creasta de spumă a vreunui înţeles: / numărătoarea inversă a poemului / amânată la nesfârşit.


Bogdan Toma


* Născut în 28 noiembrie 1954 la Bucureşti

** „Eu sînt cărţile mele...” în volumul „Convorbiri la lumina gîndului. Despre fragilitatea vieţii,
iubire, prietenie şi alte închipuiri
”, ed. Libertas, Ploieşti, 2006


În fotografie: Traian T. Coşovei alături de Nichita Stănescu

Vizualizări: 645

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Stere Bucovala pe Ianuarie 8, 2014 la 10:31am

 

  Nu l-am cunoscut dar l-am apreciat Cred că rămâne BUNUL NAŢIONAL pentru care ar trebui să ne facem timp să ne bucurăm Această moarte nu este una oarecare tocmai de aceea Românul are bligaţia să nu uite Dumnezeu să-L odihnească

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Ianuarie 7, 2014 la 1:03pm

Ferice, totuși, că a avut mari prieteni în viață. Se vor ivi de-acum și alți dornici să-i guste frumusețea poeziei și să-l omagieze. „Poetul cară-n raniță rănită veselie.” Dumnezeu să-l așeze în rândul celor drepți!

Comentariu publicat de MARIN DUMITRESCU pe Ianuarie 3, 2014 la 12:40am

DA!

Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Ianuarie 1, 2014 la 5:08pm

Fie-ţi ţărîna uşoară, Traiane! Dumnezeu să te ocrotească!

Comentariu publicat de petruta stan pe Noiembrie 30, 2010 la 10:31am
Poeţii sunt cei mai frumoşi oameni de pe pământ pentru că ei fac din inefabil veşnicie.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Noiembrie 28, 2010 la 9:46pm
Doar pentru că a fost în preajma lui Nichita și că a fost apreciat de acesta și pentru ceea ce a scris merită din plin admirația noastră. La mulți ani!
Comentariu publicat de Sorina Ivascu pe Noiembrie 28, 2010 la 3:55pm
Da, l-am felicitat azi pe Facebook si mi-am amintit din nou de tata, care, cu ani buni in urma ii citea linistit, in dupa-amiezile de dolce-farniente, din carti. Aceasta amintire mi-a inspirat liniste, intr-un mod subit si subtil. Placut sentiment! Iar Cosovei nici nu stie... E un om care infrumuseteaza lumea...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor