dimineata ma trezesc normal
ma ridic din pat, alerg putin prin casa
dupa o cana de cafea si...
si cateva vise ce mi le impletesc in par,
iar dupa-amiaza mananc ceva in fuga
si o pornesc pe suflet in jos,
dar ajung asa... nu departe de soarele care apune
si stau
stau
si-l privesc cum se arunca in mare
imperfect ca de fiecare data,
iar cand ma intorc acasa
mananc ceva dupa toata ziua asta extrem de grea
si ma arunc in valurile mari in nu stiu ce seara
si adorm asa cand imi scot visele din par
si le transfor in poeme ce traiesc si ele doar o zi,
la rasaritul soarelui altele,
la pranz din nou altele
si seara un alt poem ce mi se ascunde dupa ureche,
dar ii dau drumul inainte sa dispar si eu cu el.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ion Madalina pe Februarie 22, 2011 la 8:22pm
nu vor devenii rutina pentru ca acele poeme vor avea grija de asta
Comentariu publicat de Ion Madalina pe Februarie 5, 2011 la 8:00pm
multumesc de vizita, pentru mai multe poeme aveti si adresa mea de blog, dar mai ales..poeme ce se nasc in zori pot traii o vesnicie

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor