- Mi-e somnul tulburat de herghelii

Ce n-au astâmpăr, se hrănesc cu jar,

Bat din copite câțiva bidivii

Și noaptea o transformă în calvar.

 

Aș punea șeaua de argint pe-un mânz

Cu stea în frunte, murg, ne potcovit

Și l-aș mâna încet, până la prânz,

Spre malul apei unde ne-am iubit

 

Cu multă vreme-n urmă, de-mi aduc

Aminte-n vise de acel moment

Și mă trezesc în zori de zi năuc

De parc-aș fi-n iubire corigent.

 

- Sunt stepele mai largi decât credeam

Și-n rotocoale praful urcă-n cer,

Sub bolta-ntunecată niciun ham

Nu poate ține-un înger prizonier.

 

Dar vezi, iubire,-n pieptul meu încap

Atâtea herghelii de doruri noi

Ce trec odat' cu sângele, la trap,

Străbat poieni când suntem amândoi.

 

Se-adapă din izvoarele cerești,

Mănâncă jar din palme, când îmi spui,

"Iubito,-n seara asta parcă ești,

A mea de tot, a mea și-a nimănui!"

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor