În chintesenţa existenţei

A milenarei omeniri

Ce şi-a făcut a ei prezenţă

Când numai dealuri şi păduri

Erau tabloul ce-l vedeai

La fiecare pas,

Cu râuri multe mici şi mari

Şi zgomot fără glas,

Acopereau scoarţa terestră

În vuiet aprig de copite

Şi călăreţii cei nomazi

Ce traversau fără de frică

Cu răutate şi mândrie

Decizii dure şi mânie

Tăieri de capete şi trupuri

În lupte duse printre scuturi.

 

Şi cuceriri, recuceriri

De teritorii şi regate

Imperii vaste cât cuprinde

Au fost distruse şi prădate

Reasamblate  mai apoi

De împăraţi şi regi 

Datori,

Să-şi ducă faima-n zări străine

Că ei sunt duri cu orişicine

Şi sunt stăpâni peste ce vor

Să fie bine de ai lor.

Ş-apoi schimbară-n timp ecvestrul

Cu mai mulţi cai

Puşi la un loc,

Şi folosiră deşteptăciunea

Din om de ştiinţă sau escroc

Spre a-înăspri activitatea

De cuceriri şi dominări,

Distruseră pe rând cetatea

Coeziunii vieţii lor.

 

Speranţa într-o existenţă

Cumulativ benefică

Fuse răpusă şi ascunsă

De-activităţi demonice

Se duse-a frumuseţii vieţi

Ce cu natura jubila-n

Eterna linişte-a  grădinii

A Edenului de cândva.

 

Dispreţuind acest cadou

Din vremuri mult apuse

Omul modern se-ascunde acum

În faptele-i traduse,

Nu recunoaşte nicidecum

Hainul ce-l conduce

Cu sufletu-i cel rău ori bun

Trăind pentru-a distruge.

 

                                                                  23 Iulie 2013

                        Din volumul de poezii  ,, Din tolba sufletului”

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor