Trei povești cu fantome: 1944 –1948
de Bhanu Kapil *


Nicio problemă.  Totul este roșu. Copacii par că se apleacă. Camionul se apropia de satul Nurpur. Să nu  spui  nimănui că era Nurpur. Spune doar că era un sat vechi. O motocicletă venea din direcția opusă. Șoferul motocicletei nu avea cap. Pentru că rănile erau foarte de proaspete. De aceea, tot el conducea motocicleta. Trebuie să fi fost decapitat de curând.
- S-a întâmplat în timpul războiului?
Nu, în zile normale. Șoferul camionului s-a speriat atât de tare, încât a învârtit volanul și s-a prăbușit într-un șanț.
- Ce vârstă aveai?
Cinci.
 - Spune-mi o altă poveste.
Imaginați-vă un stup. Atârna de o ramură ca o praștie. Picura ploaia. Chacha-ji se căsătorește. După trei zile, el trebuie să-și ducă mireasă înapoi în casa mamei sale.
- De ce?
Așa este tradiția. Așteptau să vină autobuzul. Chachi-ji poartă un frumos sari, mătase argintie și roz, cu o margine aurie brodată cu flori de culoarea ciocolatei maro. Autobuzul vine după cinci minute. Cu greu au mers un kilometru, doi.. când acoperișul autobuzului lovește o ramură joasă. Tot roiul de albine cade pe autobuz. Albinele zboară direct  prin ferestrele deschise și înțeapă fețele, trupurile, ochii pasagerilor. Un autobuz gol vine din direcția opusă. Șoferul autobuzului trage pe stânga și semnalizează  autobuzului gol pentru al opri. Toți pasagerii sunt duși acasă. Bat la ușă. Nu sunt recunoscuți. Fețele lor sunt umflate. Sunt demoni? Sunt morți? Nu au ochi. Urlăm! Doar mama mea, care recunoaște sariul lui Chachi-ji, știe cine suntem și ne lasă să intrăm. Apoi începe tratamentul.
- Cum au fost tratate înțepăturile?
Există un fruct care crește sălbatic. Ne-a frecat pe trup cu el. Ochii lor erau ca niște fante. Nu-mi amintesc numele fructului. Corpul, totul, era umflat. Puteam să mor. Îți spun aceste povești, pentru că eu nu știu cât timp voi mai trăi.
- Nu fi prost. Nu ești prost. Spune-mi o altă poveste.

- Ce fel de poveste?
 
- O poveste cu fantome!
Bine, a fost o femeie bătrână, prietena mamei mele și a bătut la ușă, fără suflu. Tivul sariului ei era plin de  noroi umed. Era amiază și, deși plouase, căldura era  mare. A vorbit: nu vă voi spune de ce, dar trebuie să faceți exact cum vă spun, dacă doriți să vedeți ceva ciudat. Duceți-va  la Sectorul patru, la casa din colțul opus pieței, cea cu poartă de bronz și luați cu voi niște fructe. Dacă vrei să vezi despre ce vorbesc, trebuie să mergeți imediat. Mama s-a pregătit. M-am sculat și eu.

-Ce vârstă aveai?- Șapte. Mama a spus: Nu,tu  rămâi acasă. Am spus nu. Mama a spus: Este foarte periculos. Dar eram amărât. Deci, am plecat. Am mers în spatele mamei cu ochii în jos, în pământ. Am ajuns la casa cu pricina. Ușa era deja deschisă. A văzut o doamnă așezată pe un pat cu șnururi, arătând foarte deprimată. Ea a făcut un gest către camera din spatele ei cu bărbia. Am intrat. Fiica ei culcată pe pat, cu un cearceaf pe față. Mama a pus două portocale pe pat. Portocalele din India arată ca mandarinele, dar au dimensiuni enorme. Îți amintești de ele? Dintr-o dată, fata a început să urle. Mama ei s-a stresat. Care este problema? Fața a țipat: Mă bat tare și acum m-au aruncat de pe munte. Mama fetei a ridicat bustul fetei și ceea ce am văzut a fost îngrozitor: sângele curgea pe tot corpul ,îi curgea din stomac. Mama a întrebat: De ce se întâmplă asta? Mama fetei a spus: Nu este nimic nou. Acest lucru se întâmplă de un an și jumătate. Sângele pe corp, dar și lucrurile din valiza ei sunt acoperite cu pete de sânge. Când mănâncă, cheaguri de sânge cad din hrana ei. În momentul în care spunem: iată mâncare , iată o rochie pe care trebuie să o porți, sângele se revarsă din ea. În acel moment, mama fetei a văzut cele două portocale pe pat. Acestea sunt pentru fiica mea? Da, a spus mama. Mama fetei a început să cojească fructele. Apoi a țipat, arătând  portocala către mămica mea. Era plin de sânge. Mama mi-a șoptit, du-te acasă. Dar nu m-am putut mișca. Portocala era umplută cu cheaguri de sânge. Fiica mea nu a mâncat de un an și jumătate, a spus mama fetei. Am plecat cât de repede am putut. În drum spre casă, ne-am oprit la casa bătrânei. "Această seară este decisivă", a spus bătrâna. Fata este posedată de o fantomă. O persoană foarte faimoasă vine să o trateze. Este o fantomă ciudată. Mulți oameni din diferite religii au încercat să gonească fantomă, dar toți au eșuat. Odată, a venit un domn sikh. A călătorit de la Lucknow și, după câteva rugăciuni, a atârnat poze cu Guru Gobind Singh și Guru Nanak deasupra patului fetei. Apoi a scos o sabie mare și a atârnat-o și pe ea. Cu toate acestea, pozele s-au învârtit dintr-o parte în alta, la fel și sabia, și au căzut pe podea. În această seară la 2 dimineața, un alt bărbat  va începe tratamentul. Vino cu mine. Vom merge  să ne uităm.
   
-Mama ta s-a dus?

Ea i-a spus bătrânei că nu poate merge, pentru că la 4 dimineața trebuia să se scoale și să înceapă să gătească pentru ziua următoare. Dar până la urmă, a pus alarma pentru ora 2, iar când a plecat, am urmat-o.
-Ce ai văzut?
Un bărbat stătea pe podea, recitând. O sută de oameni îl priveau sau așteptau în curte afară sau aruncau  priviri prin ferestre. După un timp, bărbatul a luat un vas care era destinat picioarelor unei doamne. Se opri din cântec și i-a cerut fetei să stea în vas. Și ea a făcut-o. A început să recite din nou. Acesta era un vas simplu, din nichel. Fata a început să se învârtă. Bărbatul a rostit mantrele cu mare viteză. Când părea că fata avea să cadă, vrăjitorul, pentru că asta era, o prinse și o duse jos pe pământ. El a spus publicului că dacă fantoma ar fi părăsit trupul fetei, arborele din curte va începe să tremure. Dacă ramurile se mișcă, fantoma a dispărut. Uite. Exact asta s-a întâmplat. Copacul a început să se agite de la sine. Niciun alt copac nu se mișca. În noaptea aceea nu a fost niciun pic de vânt. Toată lumea a aplaudat!

   - A fost vindecată?

- Nu. Vrăjitorul a luat-o pe fată și a așezat-o pe patul ei. În acel moment, părul lung al fetei a început să se miște de la sine și să i  se înfigă în gură. Trupul ei era pătat de sânge adus de mâini nevăzute. Am putut auzi zgomotul mâinilor care plesneau  corpul ei, în timp ce o băteau cu sânge.  Curând, ea a fost acoperită de la cap până la picioare de sânge. Am trecut prin mulțime spre piciorul patului. Am văzut cum amprentele mâinilor apar pe corpul ei. Toată lumea a fost uimită și apucată de groază. Vrăjitorul era jenat și rușinat că încercarea lui a eșuat. Și-a luat plata și a plecat. Toată lumea știa că fata era posedată acum.

- Ce s-a întâmplat cu ea?
- Părinții au aflat despre un iaz în care oamenii duceau pe cei dragi, atunci când erau posedați de duhuri rele. Un vrăjitor locuia într-o colibă de lângă iaz și oferea tratamente tuturor celor care veneau în acel loc îndepărtat. Deci, părinții au mers la iaz și au plătit vrăjitorului o sumă imensă de bani. Li s-a spus că imediat ce vor ajunge acasă, fiica lor va fi perfect în regulă. Au ajuns acasă, dar simptomele au reapărut. Fata a trăit în acea stare și a murit după șase luni. Sfârșit!

Traducere: Copyright  AG
* Bhanu Kapil (născuta în 1968) este o scriitoare britanica-indiana care locuiește în prezent în Colorado. Ea predă la Universitatea Naropa și ca parte a programului MA pentru refugiați a Colegiului Goddard. Este autoarea mai multor cărți, printre care The Vertical Interrogation of Strangers (2001), Incubation: A Space for Monsters (2006) și Ban en Banlieue (2015).

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor