Treizeci si cinci, volumul poetului Raul Ovidiu Vasilică

Emilian Marcu -Vitrina Cartilor-Revista Convorbiri Literare-iunie 2011
Raul a primit 3 penite

Raul Ovidiu Vasiliu, Treizeci si cinci, Editura PIM, Iasi, 2010, 74 p. Postfată de Liviu Apetroaiei



Cele 35 de poeme, trepte de initiere în poezie, de Raul Ovidiu Vasiliu, poet din născare, sînt si 35 de trepte de pătimire prin cuvînt spre rostirea poeziei. Această nouă carte apărută gratie Asociatiei Universul Prieteniei, o asociatie culturală care deja se poate mîndri cu un set impresionant de volume pe care le-a păstorit, dovedeste faptul că se vede o maturizare a celor care au îngrijit cărtile editate, un gust special pentru poezia adevărată si rafinament. La Raul Ovidiu Vasiliu cotidianul capătă mereu valente poetice prin talentul său, prin lecturile multiple si serioase pe care le are la activ si prin modul cum stie să mînuiască acest material numit cuvînt si să-l aseze cu har la locul cuvenit. Dar spre deosebire de alti poeti cu lecturi solide, la Raul Ovidiu Vasiliu informatiile sînt vii si construiesc un univers special si nu sînt doar niste depozite de informatii, care mai mult încurcă decît ajută si fac umbră cărtilor. Livresc, dar pe un fond religios bine asimilat cu o piosenie mai mereu discretă, el îsi scrie fiecare poem cu multă atentie: „Nu te admir exagerat de mult/ Si nu fac din iubirea mea un cult,/ Căci visurile nu eu mi le fac –/ Eu nu exagerez decît cînd tac.// Nu-mi amintesc exagerat de des/ De chipul tău, dar nu am de ales/ Căci într-o oră, nici un om, ca mine,/ Nu a trăit o viată pentru tine”. Am citat poemul „Amor tranquilo” pentru eminescianismul pe care îl poartă cu sine, pentru calmitatea, dar nu resemnarea, rostirii gîndurilor poetice cît si pentru curătenia morală pe care o degajă, poem ce se poate constitui chiar într-un fel de ars poetica a lui. Liviu Apetroaiei, în postfata la această carte, descoperă cum că: „poetul stăpîneste, deja, măsura necesară ansamblului constructiei sferei poetice...”. Raul Ovidiu Vasiliu este un poet autentic, în care îmi pun sperantele unei interesante evolutii în cărtile viitoare.

Fantezie pascală

autor Raul Ovidiu Vasiliu

În carcasa oaselor mele încap zorile lumii.
Uneori ele au forme mutante, ca nişte bulgări de foc, de diferite culori,
Alteori e doar Soarele proaspăt răsărit,
Care refuză să urce pe cer şi să-şi urmeze ciclul,
Încât mă întreb: Cărei partide de biliard datorez onoarea de a....?
(apropo: nu prea joc biliard, nu-mi plac bilele)
Şi stă Soarele la orizont şi se uită la mine,
În loc să-şi vadă de drum.
Ba îmi mai face şi cu ochiul..
Încât o altă întrebare pare inevitabilă -
S-au stricat cumva ceasurile sau nu mai avem nevoie de ele?
(remarcă: Hristos a Înviat!)

sursa:http://convorbiri-literare.dntis.ro/MARCUmar11.htm

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor