până la marginea prăpastiei mai am un pas
tu ai nervii tari
eu am nevoie de mai mult

nu uita că sufletul meu a crescut din tsunami
printre rămăşiţe de poveşti
 sunt bolnavă
şi asta nu se vindecă

deschid răni cu un cuţit tocit
de la o vreme port rochia cu spatele în faţă
fără control pot face să te doară
dragul meu
dar asta nu e important
tu să nu mă atingi

mi-e rău
scot toate stelele din ochii mei
pe care le-am numărat cândva amândoi
le voi aşeza pe umerii tăi să respiri
 spre mine drept
şi des

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor