Când nimănui nu- i pasă că te stingi
Şi nicio adiere de şoapte- nţelepte
Nu- şi caută drum spre- a durerilor creste,
Rămâi tăcut deşi mâhnirea te face să plângi.

Când ochii- ţi alunecă în trecut
Şi iţi aduc pe chip oceane cu valuri,
Nu dispera, chiar dacă se izbesc de maluri..
Şi- aruncă afară trecutu- ţi tăcut.

Când surâsul suferinţei te ţine închis
Ca pe- un biet deţinut nevinovat,
Mai rabdă puţin că ceasul n- a sunat,
Mai rabdă, chiar dacă treci prin infernul încins.

Când domol ultima zi din viaţa ţi se strecoara
Şi ştii ca gongul mortii e gata să sune,
Închide ochii, adio nu ai cui a- i spune
Apoi taci, mai rabdă, e pentru ultima oară.

Vizualizări: 114

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Lavinia Suciu pe August 26, 2011 la 2:14pm
Multumesc mult !
Comentariu publicat de ION IZVOR pe August 25, 2011 la 9:59am

…undeva,
am citit că, în lume,
păcatele
– toate –
decurg din două,

principale:

nerăbdarea şi lenea!
*
Merită… să le analizăm la “rece”;

nerăbdarea – trebuie ţinută în frâu şi,
sub acest aspect poemul indică laudabila strădanie a autoarei
de a “rezista” ispitei…pentru ultima dată…
(dar se ridică un semn firesc de întrebare…)

Cu lenea trebuie să te afli în permanentă stare de ceartă !
*
Iată un poem clasic, cu 4 strofe, rime 1-4, 2-3 ;

...sunt si ceva probleme legate de versificaţie, la care se mai poate "lucra".

 

**

Un gand bun.

Ion Izvor

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor