orizontul îl naște pe bătrânul soare

vizavi cad stele-n lacuri urbane.

urlă cobra-n difuzoare

și noi plantăm căluți de mare.

îmi rătăcește umbra supremă,

mi-aduce haosul ancestral.

rătăcesc și eu cu ea

din vis în vis, spre somnul abisal. 

artiști-și vomită ranchiuna.

e circul prea scump și

rechinii-au prins picioare.

iertați-i pe trimiși!

bate ceasu-n lumânare,

se evaporă măduva din oase.

renunț. n-am așteptări.

conștiință. detașare.

beatitudinea mea mortală.

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor