trist noiembrie, prea trist...

la fiecare pas, îmi plouă

ude-s jumătățile-amândouă

cea veselă-i

cu râsul strâmb și împietrit în frig

cea tristă-i prea tăcută

nu pot cu ele să mai strig

și nici spre cer să îmi ridic privirea

s-ar întâlni cumva aiurea

lacrimi verzi

cu lacrimi reci și gri

și poate, să plângă împreună

nu ar ști

de mila celor gânduri-vrăbii zgribulite

pe brațele de vise

mult prea dezgolite

cum este-un ram din cele ramuri

ce gârbovește vântul

toamna pe la geamuri...

trist noiembrie, atât de trist...

cumva, precum tristețea unui pianist

ce-și lunecă încet pe clape

cuvintele nespuse

un dor de peste ape

un vis îngenuncheat în ploi amare

o amintire răscolind pustiul

unui țărm de mare...

trist noiembrie, trist...

îmi plouă

cu și mai triste lacrimi

două câte două...

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor