fabulos cum cerul întîrzie să dispară în mintea mea deși demult am închis ochii. un copil
lingea, subțire, o acadea, și alene picioarele pe podul de lemne și sfori, cu mintea hai-hui,
și-un cîine-ntr-un colț pe roata unei mașini urina. un zmeu de hîrtie înghesuia norii-n privire
și-o strălucire ca un cearcăn devenit amăgire cu mascara, ne lovea în privire. amarnic îmi
spuneam că cerul ar trebui să dispară. cîndva, tu erai iurta pe care genele leneșe, de baclava

o țineau să m-acopere dragostea, genele gureșe ca două păsări izbind văzduhul asemenea
gloanțelor, doborîndu-ți, nemurindu-ți țîțele, fițele de toamnă, cobilițele, rupîndu-ți chiloții
arîndu-ți în zbor suprafața; ce mîrșav, ce pervers, cum dintr-o dată, doamnă, ai arătat două
degete-nspre mine și sub picioarele mele brusc, s-a spart gheața. iar cerul, imens, de mucava, ne
privea, cum părerile de rău brumă-s pe obraji și gingaș-trufaș deodată albesc în troaca de lemn. e

semn că dedesubtul tău, doamnă, nu-i loc de sălaș pentru mine deși mîinile-mi scurmă, încet,
prin burta de pește a boltei de turbă. e noapte afară și noapte sub piele, în oase, încet, un cîntec
se descoase. auzi-l cum suge din pasăre zborul, auzi-l cum pune să-nghețe cuptorul! e noapte –
și-atîta de frig între noi că amintirile pe la colțuri sunt roase. e noapte și-un fum se ridică agale.
e semnul c-am ars pînă-n minți și-o pală de vînt mă duce așa, peste-ale orașului triste, palide case.

Vizualizări: 224

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de November pe Aprilie 9, 2013 la 2:26pm

"Burta de peşte a boltei de turbă"....minunată metaforă pentru noapte! Metafora ...punctul tău forte! Restul.....vine de la sine! Place!!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Aprilie 7, 2013 la 11:57am

O dispută între amintirile frumoase şi cele păcătoase, pasionale... Poemul se abate treptat către un romantism rece. Îmi place...

Comentariu publicat de milica furtuna pe Aprilie 3, 2013 la 12:25pm

Orasul apare aici ca un decor interiorizat , ca o realitate melancolica . Zbuciumul se consuma intre doua spatii : cel real si cel interiorizat al subconstientului . Orasul deterioreaza spiritul : "...si-atata frig intre noi ca amintirile pe la colturi sunt roase ".

Maiestrie !

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Aprilie 2, 2013 la 7:14pm

multe imagini frumoase, dar, parca prea dens, prea multa incarcatura, sa nu scartaie caruta poeziei, atentie! lasa un pic de „spatiu” intre cuvinte, atat cat sa poti respira, macar din cand in cand... altfel, e fain, se vede poezia, ea exista in aceste versuri... felicitari! ( imi amintesc volumul de debut al lui M. Dinescu: Elegii de cind eam mai tanar) Succes!

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Aprilie 2, 2013 la 8:38am

Am citit cu placere!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Martie 30, 2013 la 6:29am

"...e noapte afară și noapte sub piele, în oase,

încet, un cîntec se descoase.

auzi-l cum suge din pasăre zborul,

auzi-l cum pune să-nghețe cuptorul!

e noapte – și-atîta de frig între noi că amintirile pe la colțuri sunt roase.

e noapte și-un fum se ridică agale.
e semnul c-am ars pînă-n minți și-o pală

de vînt mă duce așa, peste-ale orașului triste, palide case."   ...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor