Gând firav, ce stai şi-asculţi în noaptea pală

Cum dospeşte tainic o linişte pe frunză?

Asculţi şi-n mine tristeţea ancestrală

Ca un freamăt de senzaţie confuză?

Spune, auzi cum neliniştea profundă

Din zări albastre cu-nvolburate valuri

Pustiul suflet încet mi-l inundă

Cu ropote venind printre sterpe maluri?

Tu vezi şi soarta ce-mi zace-n amorţeală

Dorinţe frământate în braţe de mister

Cum saltă-n mine tristeţea ancestrală

Durerile nescrise-n vechiul zodier?

Palid gând, ce stai? Nu mai aştepta-n zadar!

Nu vei mai primi de-acuma nicio veste

A adormit tristeţea pe pragul de hotar

Ca un copil ce-ascultă o poveste!

Marin Voicu

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor