De-ai fi trecut prin naruite vremuri
cantand prin fața porții mele
poate-as fi vazut ca tremuri
si te-as fi-nvelit cu stele.

Și n-aș fi pregetat a-ți spune,
că te-așteptam cumva, să vii...
să-mi cânți iubirea ta pe strune,
cu tril de păsări închise-n colivii.

Și de-ntrebai soptit în noapte,
de ce mi-s visele bolnave,
ți-aș fi răspuns și eu în șoapte
să cauți răspunsul în ceasloave

C-au fost atâția trubaduri ca tine
ce au cânat iubirea, din vecie...
și-au colindat lăcașele creștine,
tot împărțind lumini și poezie.

Te-ai rătăcit în veac, pribeag;
iubirea s-a pierdut prin buzunare
biet trubadur...mi-ai rămas drag;
tu, suflet pribeag între hotare.

Te-oi întâlni si-n altă viață...
să-mi cânți tu, neștiutul vers;
fiindcă acum , se vinde ca la piață
iubirea...moneda e puterea-n Univers!

Dida Diana Cioponea.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor