Fiecare dimineaţă a lumii îmi naşte
Copii albi

Poemul acela nesfârşit despre cine sunt

Braţele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu tine

Dimineaţa aş putea alerga desculţă
Şi tot ce ce nu sunt aş putea privi
Cu un binoclu de argint în care viitorul e relativ
Totul depinde de zarul din mâinile mele mici

Cred că
În fiecare viaţă a dimineţii mele
Te-aş căuta până
Am redeveni unul

Din când în când
Am să mă rătăcesc copilă
Până ai să-mi atingi ochii

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor