Tu, domnul meu ,

de mult departe

azi nu ți-aș scrie

nicio carte

dac-ai mai fi putut

răbda

să fiu EU doar

NU…cineva

în umbra ta

AZI răvăşită -

o caldă… roşie… ispită.

 

Tu, domnnul meu,

te rog să ierți

că nu mai am

azi

șapte vieți

ca să mai poposesc

amar

în viața ta

plină de jar !

 

Te  du acum

în infinit

așa cum tu

ai fost dorit !

 

Să te iubească

NEmurirea,

să-ți despletească

DEScosirea

în frunzele

prea reci de tot

cât eu

nicicând

n-am să socot

 

că ai fost umbră

sau…

păcat

sau doar de mine

vinovat…

 

Tu doar… mă uită !

 

O fi greu

Dar.. niciodată

n-am fost EU

femeia care o iubeai.

 

Am fost  un nai

sunând apus

în colțul vieții tale

dus.

 

 

Tu, domnnul meu,

te rog să ierți

că nu mai am

azi

șapte vieți

ca să mai poposesc

amar

în viaţă ta

plină de jar !

 

 

Lelia Mossora

17 octombrie 2014

21:54

 

Vizualizări: 61

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor