Aş scrie ochilor tăi verzi,

Ca marea Scillei în apus,

Îţi scriu mereu, dar nu mă vezi,

În nopţi insomniace, dicolo de vise ce s-au dus.

 

Nu este mult de când te-ai depărtat.

Păcat!

Păcat că nu m-ai luat cu tine,

Am fi putut trăi un vis la unison,

Puteam visa, trăi, putea să fie bine.

 

Aş scrie ochilor tăi verzi-albaştri,

Întunecaţi pe seară ca doi aştri,

Umbriţi de o eclipsă uriaşă,

Tu ai plecat!

Eu am rămas acasă…

 

MF, ian 2019

(foto:  Internet)

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor