Inchid ochii si vad negru.

Negru. Negru e pianul care o iubeste atunci cand il atinge, pentru ca nimeni altcineva nu canta mai frumos decat ea. Sunt cuplul perfect iar din iubirea lor se naste piesa pe care n-o va stii nimeni,niciodata.
In fiecare zi pianul o asteapta sobru, in costumul sau negru, lucios, cu scaunelul special lustruit pentru regina lui. Imbraca vocea Monicai in acorduri calde si niciodata n-o lasa sa plece fara sa mai ceara un bis.



Negru. Negru e caietul vechi in care sunt trecute versurile mute,oarbe, infirme ce zac pe paturi albe de hartie.
Acolo stau piesele ce-si asteapta parintii adoptivi pe care Monica ii va alege cu atentie, publicul, admiratia si aplauzele puternice, imaginandu-si pe rand cata lume le va iubi.
Din cand in cand, de plictiseala, mai fac schimb de versuri si isi arunca peste umar, cuvinte sau chiar titluri intregi.



Negru. Negru e materialul greoi din care e confectionata cortina ce se ridica odata cu toate emotiile ei, atunci cand apare in fata lor, in fata oamenilor care adora sa o vada jucand, in fata publicului ei drag.
A intrat in pielea a zeci de personaje, a schimbat sute de costume si a invatat mii de replici pentru ca iubeste sa fie iubita de cei din jur.
Cel mai mult i-a placut rolul nebunei! A intrat in pielea ei imediat, a plans razand, a dansat frenetic, dupa care a cazut zgomotos la pamant lovind cu pumnul scena ce nu-i gresise niciodata iar publicul a fost in delir.



Negru. Negru e automobilul pe care si l-a achizitionat anul trecut. Intotdeuna si-a dorit unul negru. I se pare culoarea potrivita pentru o masina, culoarea elegantei. N-a fost usor,a scris, a compus si a cantat pe gratis multa vreme, a ramas in teatru nopti intregi dar a meritat pentru ca acum si-a indeplinit una dintre micile dorinte.


Daca in loc de masini s-ar fi circulat pe cai, Monica si-ar fi cumparat unul imediat, unul negru bineinteles. Dar cum asa ceva nu este posibil, ii place sa spuna zambind ca automobilul este calul care o duce acasa in fiecare seara.



Negru. Negru e parul lui pe care adora sa-l ciufuleasca seara de seara inainte de culcare. David e tot ce si-a dorit vreodata, sunt cuplul imperfect si asta ii face speciali. Amandoi urasc perfectiunea, acea imagine imaculata impusa de generatii vechi si traditii ale caror ecouri slabe inca se mai aud.
Mierea o inlocuiesc de multe ori cu zahar iar cand cutia de lapte e goala umplu paharul acela gol chiar si cu apa, fara probleme. Inca stiu sa iasa din tipare, inca mai stiu sa se redescopere in fiecare zi, inca stiu sa se accepte , insa un singur lucru nu si-l mai amintesc: cum era inainte sa se cunoasca.

Deschid ochii si vad alb, prea alb.

In acea dupa-amiaza directoarea era extrem de agitata, se afla intr-o intalnire importanta de mai bine de o ora. Mobilerul si ornamentele perfect albe ce impanzeau sediul impunator al firmei straluceau azi, mai tare ca niciodata, intocmai unei companii de organizat nunti ce se respecta. “Un Mariage de Reve” ocupa numarul unu pe piata fiind renumia pentru serile de neuitat oferite tinerelor cupluri ce apelau la serviciile ei.



Vizibil nervoasa, insa cu un zambet ce-i masca starea, directoarea ridica receptorul, forma interiorul si suna la receptie. Dupa cateva secunde secretara raspunse si inainte de-a apuca sa rosteasca perimatul “Buna ziua, Un mariage de reve, cu ce va putem ajuta?” sefa replica isterica:



-Monicaaa, te-ai apucat sa prajesti cafeaua cumva?! Am cerut doar o ceasca! Aaa si nu uita: mierea si laptele, doar stii ca domnul David nu o bea altfel, da?!



Fata, usor buimaca ce atipise pentru cateva minute cu capul pe birou, urca scarile, puse ceasca alba pe birou, in dreptul clientului care punea la cale impreuna cu directoarea, detaliile celui mai important eveniment al anului dar si al vietii lui. Imediat se scuza pentru intarziere, saluta politicos si iesi.




Isi trase scaunelul pentru a ajunge mai repede la tastatura alba, lucioasa a computerului unde scrise in doar cateva minute finalul scenariului unei telenovele proaste pe care acum, era sigura ca n-ar fi urmarit-o nici macar bunica ei.



Dupa ce scoase la imprimanta cele doua foi le inghesui alaturi de restul in agenda ei alba si noua plina de notite si task-uri, plus trei strofe atrofiate de vreme, asezate undeva pe ultima fila, pe care le compusese in secret, crezand ca va avea vreo ocazie sa le foloseasca sau sa le spuna cuiva.



Isi lua geanta,stinse luminile, se repezi la geam, trase draperia alba, greoaie si razand isteric avea impresia ca joaca rolul unei nebune, rolul vietii ei.



Ajunsa in statia de metrou, trenul tocmai trecea prin fata ei lasand-o in urma imbracata doar in rochia banalului, in care nimeni nu o recunostea da pai s-o mai si aprecieze ori aplaude. Se aseza usor pe scaun uitandu-se dupa urmatorul tren alb, calul inaripat ce urma sa o duca acasa, fiind singurul lucru pe care-l mai astepta.




Iubea noaptea si intunericul ei care, pentru cateva ore, o ducea acolo unde isi dorea.



Ajunsa acasa, inchise ochii, stranse pleoapele cu putere si se desprinse usor de realitatea ei stralucitor de alba ce-si plangea negrul zi de zi...



TU CE VEZI CAND INCHIZI OCHII?

Vizualizări: 477

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Claudia Bota pe Decembrie 17, 2009 la 1:30am
Felicitari ! Cand inchid ochii o lumina iradiaza in calea mea si ma poarta in orizonturi necunoscute ,printre cei care noua ni se par ca nu mai sunt, intampinandu-ne cu mesajele lor binefacatoare a unui cer nou si a unui pamant nou .Iar revederea aceasta, nu ni se pare amortirea unei zile ,ci bucuria comuniunii de a ne impartasi din darurile cele neatinse ale dragostei .Iar locasurile lor devin pregatirea noastra intru cele inalte si cantarile lor ne mangaie ,din ce urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit ,dezvaluind pe Ziditorul a toata faptura .

Comentariu publicat de Iosif Elisabeta pe Decembrie 16, 2009 la 7:37pm
Când închid ochii, văd lumina gândului şi metaforele unei zile pe care o visez...
Comentariu publicat de Rodica Borsa pe Decembrie 16, 2009 la 1:10pm
Felicitari!
Cand închid ochii ,văd numai ceea ce a lăsat o dâră de lumină puternică în sufletul meu...
Comentariu publicat de Liliana Ardelean pe Decembrie 16, 2009 la 12:12pm
Imi inchid ochii doar atunci cand imi caut visele, cand le caut pana le gasesc, chiar daca s-au ascuns printre maracini, pentru ca mai apoi sa le insuflu viata si sa mi le daruiesc. Fie si cu ochii inchisi, trairea lor ma calatoreste intr-o lume a fantasmelor benefice, iar implinirea este complexa. In spalele cortinei lasate a pleoapelor sunt doar eu insami si toate dorurile mele invesmantate in hlamida de lumina, pentru ca nu au ramas ciunge. Nu au ramas nici ciunge, nici oarbe, nici surde si nici mute, ci s-au desavarsit prin simtire.
Liliana Ardelean
Liliana Ardelean
Comentariu publicat de Viorel Dianu pe Decembrie 16, 2009 la 9:58am
Mov luminos
Comentariu publicat de Mateescu Ion pe Decembrie 16, 2009 la 9:38am
Nimeni nu rateaza negrul ...Toti stim asta! Daca inchidem ochii ,imaginatia ne poate aduce si albul promis candva ...Evadam cu totii de pe acest Pamant si ne gasim destinatii departe ,departe ...in paradis sau infern! Inca nu stim multe despre acest drum....
Comentariu publicat de REMUS VALERIU GIORGIONI pe Decembrie 16, 2009 la 8:59am
eU când închid ochii (dar şi când îi am LARG ÎNCHIŞI) tot alb văd.
că ninge fantastic, elastic, ninge encomiastic...
Comentariu publicat de REMUS VALERIU GIORGIONI pe Decembrie 16, 2009 la 8:58am
Afară a o frumuseţe de alb ANGELIC ET briliant, iar fata asta, tânără şi frumoasă, vede negru în faţa ochilor...
Iar dl GELLU (Vlaşin) - pe unde te afli Domnule, prin Germania? Franţa?... că din Spania, unde ai fost coleg cu prietenul nostru Cornel Drinovan ai venit de mult!
De ce nu postezi pe blog poezeaua mea cu zăpada (SCRISOARE DE LA POLUL VEST)??
Comentariu publicat de Serban George pe Decembrie 16, 2009 la 8:47am
este o idee de a aborda un subiect, felicitări!...
Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe Decembrie 16, 2009 la 8:27am
Felicitri.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor