Tu, codruțule, nu plânge / Poezie pentru copii - autor Aurora Luchian

Toamna cu priviri de ceață,

Peste neguri călăreață,

A muiat și-nfrigurat,

Codrul meu de lângă sat.

 

Plânge lutul pe cărare,

Șopotesc râuri domoale,

Codrul ud, desfigurat,

Pierde frunzele-ntristat.

 

În rochițe ca de pânze,

Maronii, ca niște mânze,

Zburdă pe veșmânt de vânt,

Într-un foșnet ca un cânt...

 

Vântul zboară, se întoarnă,

Le agită și răstoarnă

În mormane alămii,

Șapte, nouă...zece mii!

 

Tu, codruțule, nu plânge,

Că vântoasele ți-or strânge

Toate frunzele din zbor,

Și-o să-ți țese lung covor.

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor