tu nici nu știi cât plouă afară

se-ndeasă apa în pământ

melcii simțind răcoarea

se cațără timid pe picături

sau sunt purtați de vânt

nu-i nici o lună nici o stea

ca să răzbată prin cascadă

iubirile se-neacă

iar nouă

ne-au apărut deodată branhii

și dăm încet din coadă

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor