Tu, Patrie!
ca firimituri, te port în amintire
te caut și te-adun de prin ziare
cu tăceri și doruri și distanțe
îmi creionez timidă, firavele speranțe.

Tu, Patrie!
tu nu exiști sau crești prin simplele cuvinte
dar prin cuvinte, tu poți fi cântată
Patria, este pământul care nu se-arată
Decât aceluia ce-l simte.

Tu, Patrie!
Ești dor, și dorul doare
ești doina cânturilor noastre
noi suntem muritori,
dar Patria nu moare
Că e născută din fulgerări de astre.

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor