- Vor mai veni şi zile însorite,

Când inima la fel o să ne bată,

Zăpezile le vom uita, iubite,

Pe gura mea peceţi de ciocolată

 

Te-or îmbia să guşti încet păcatul,

Tentaţia-i meniul cald al serii,

În ochii mei strălucitor agatul

Te va-nvaţa rigorile plăcerii

 

Şi vei râvni deliciul să-ţi pătrundă

Cât mai adânc în sânge... Azi tăcerea

E-un cerc de foc, seismică secundă,

Prin care curge laptele şi mierea.

 

- Sunt sigur că vor fi nenumărate

Zile-nsorite, straiele de lână

Le-om atârna-n cuier și de se poate

Voi țese borangicul verii până

 

Ce sobele și-or spulbera cenușa

În nostalgia timpului. Spre iarnă

Zăpezile ne vor închide ușa

Și luna o să cadă prin lucarnă.

 

Să te străbat, iubito, cu plăcere

Ca pe-o cărare-ngustă, ‘nzăpezită,

Tăcut să gust din fagurii cu miere

Ce ard pe sânii tăi ca o ispită.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor