- E toamna pentru mine îmbrăcată

Cu nostalgii, parfumurile ei

Ascunse-n decolteu-adânc mă-mbată

Ca vinul alb al cramei de Jidvei.

 

În seri târzii din lutul ei fierbinte

Ți-am frământat când amfore, când cești,

Le-am ars apoi și am gravat cuvinte

Pe care-ntr-un târziu când le citești

 

Să te dezmierde-o adiere blândă

Și-n aurul din frunze să te-ascunzi

Plătind o vreme soarelui dobândă

Să-ți crească flori pe umerii rotunzi.

 

- E un alint, deci nu mă lua în seamă,

Te-ating ușor de buze și te gust,

Un cabernet pe care nicio cramă

Nu l-a avut. Ce toamnă și cât must

 

Pe gura umezită de rubinul

Unui sărut atât de mult visat,

Ce an bogat și cât de dulce vinul,

Și cât de dulce primul meu păcat...

 

Iubirea mea, uitată-i poezia,

De zile-ntregi și nu-s destule nopți

Să-mpodobim cu stele podgoria

Și să zdrobim sub talpă struguri copți.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor