Turma fericirii noastre...

   

            Nu ştiu câţi dintre domniile voastre v-aţi uitat vreodată în lumina soarelui de început de iulie. Arată ca o roată mare, fierbinte şi plină de o strălucire ce-ţi seacă sufletul numai dacă încerci s-o ţinteşti cu privirea. Cine nu ştie să folosească binecuvântarea unei adieri de vânt ori petecul de umbră al vreunui  adăpost oarecare, nu ştie ce riscă! Poate şi din această cauză, la birtul din pefeleu al domnului  Ilie Cercel este mai multă lume adunată în puterea zilei decât lumea adunată la munca în câmp deschis din bostănăria de la marginea satului. Și venim aici pentru că nu vrem să fim, tocmai noi, concetățenii domniei sale, năpăstuiți de lumina soarelui de început de iulie...         

             Aici, la birtul ăsta din pefeleu, i-am judecat „democratic şi profesional”, cum zice domnul Cercel, pe toți politicienii vremii din urmă, pe toţi senatorii şi deputaţii zonei de sud, cum ne place nouă să le spunem, aleșilor noștri dragi!

            Aici, oameni buni, s-au dat sentinţe politice categorice şi s-au formulat aprige rechizitorii sociale la adresa „duşmanilor politici” şi a „guvernanţilor incapabili”!

           Aici, sub şopronul ăsta amărât, acoperit cu tablă ondulată, s-au făcut jurăminte de credinţă între oamenii puterii actuale şi alegătorii lor, adică între toți ăștia care ne-au condus până acuma și între noi, şi tot aici, la mesele astea aparent rudimentare s-au băut cele mai răsunătoare pariuri cu „puterea coruptă” a Statului nostru „profund  democratic și absolut european”!... Aici, la birtul lui nenea Ilie Cercel, i-am blestemat de moarte și i-am înjurat de toți sfinți pe toți cei care i-am ales și ne-au mințit, ori ne-au uitat imediat după ce le-am dat votul...

          Oamenii, căci despre oameni este vorba aici, uneori chiar și despre femeile lor este vorba, că la noi în Clăbuceanca, femeile sunt pe deplin egale cu bărbații și la „ cinstirea cu una mică”,  se adăpostesc cu grijă sub şopronul birtului şi mai ales în jurul meselor prinse-n parii bătuţi în pământ, şi vorbesc apăsat, cu interes profund social și avânt ușor patriotic, despre marile teme politice ale zilei, cu tentă națională ori internațională...

         La noi, în Clăbuceanca, politica se mănâncă pe pâine asortată cu muștar îndoit cu apă după o rețetă specială a doamnei Getuța, soția cârciumarului, plus doi mititei și minimum o halbă de bere, că altfel, domnul Ilie Cercel, pe bună dreptate,  nu-ți dă voie să te așezi pe scaun și „să încurci consumația oamenilor serioși”! Se înțelege, că oamenii serioși sunt toți ceilalți, adică cei care consumă peste doi mititei cu pâine și o halbă de bere...

         Numai cine n-a trecut  prin Clăbuceanca nu știe și nici nu bănuiește cum reușim noi, clăbucenii, să ne ocupăm în modul cel mai plăcut de problemele profunde ale țării, de interesele fiecărui cetățean cinstit  al acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu și mai ales de viitorul generațiilor ce ne vor duce fala neamului mai departe...

          Discuțiile serioase, că altfel nu ne pierdem timpul cu orice banalități, le începe, ca de obicei, domnul Pricup.

         N-ați văzut, domniile voastre, om mai priceput și mai aplecat spre interesele țării, ca domnul Pricup, indiferent câți oameni ați avut plăcerea sau șansa să întâlniți în această minunată viață! Știu, o să-mi spuneți că sunt subiectiv, că știți și domniile voastre destrui oameni cu însușiri speciale, și nu poate doar aceast „domn Pricup” să fie altfel de om, dar n-aveți dreptate!

Să vă dau unele amănunte, amănunte ce fac de altfel diferența dintre domnul Pricup și oricare altul de prin lumea largă...

         Domnul Pricup are, de la naștere, unele însușiri lăsate de Dumnezeu, peste care n-ai cum să treci, dacă vrei să intri în lumea lui specială. Are un simț al orientării în spațiu pe care nu-l avem noi, ăștia, născuți normal!

         Domnul Pricup știe, fără să-i spună nimeni, cum bat vânturile politicii actuale, știe exact cine trebuie votat și cine nu, cine este om bun și cine este o „javră comunistă cu clopoței” cum se exprimă el râzând, știe cine oferă garanții materiale alegătorului cinstit și cine minte cu nerușinare numai pentru „satisfacerea unor interese de moment”, știe ce partid are dreptul de la Dumnezeu să ne „călăuzească interesele sociale” și care este partidul ce ne va duce direct spre Iad, știe, cum nimeni până la el încă nu s-a pronunțat, cine este candidatul ce merită „stima noastră și mândria” și cine este farsorul (sau hoțul), care ne vrea doar votul după care ne dă imediat uitării...

          Cu un astfel de om, ca domnul Pricup, nu este bine să te pui, adică să intri în tot felul de neânțelegeri pentru că mintea lui ageră de țăran cu „ trecut istoric dovedit” după cum se exprimă el ori de câte ori dorește cineva să-l înfrunte, are în el, ceva, ce numai Bunul Dumnezeu știe, ori pricepe, astfel că, tot ce ne-a spus  domnul Pricup până azi, orice vorbă a domniei sale, chiar și gândurile pe care ni le-a împărtășit la ceas de taină în cârciuma domnului Ilie Cercel s-au îndeplinit cu o precizie ce nu poate fi pusă la îndoială de nimeni!

         Ne-a spus domnul Pricup că Revoluția este o farsă pusă în scenă de comuniști, și așa s-a dovedit a fi, iar domniile voastre,  martori sunteți cu toții, că omul are dreptate sută la sută! „Bă, proștii mei, eu n-am participat la Revoluție petru că știam cine o face, pentru ce o face și unde se va ajunge la final! Acuma, toți aveți ochi, aveți simțuri și puteți desluși cacealmaua comuniștilor. Au ucis cu veselie tineretul pe străzi, l-au debarcat pe Marele Odios și s-au așezat ei la cârma țării! Nu-i vedeți cum fug de revoluționari, ca dracul de tămâie? Nu-l vedeți pe mongoloidul ăsta mic, Pontolică ăsta, cum se comportă cu revoluționarii? Dacă ar putea i-ar strânge de gât cu propriile sale mâini, i-ar trimite direct în camera de gazare, ca Hitler, așa îi sunt de dragi! Acuma, că tot suntem în prag de alegeri, vă spun cu toată mila ce mă apasă pe suflet, că indiferent ce vom vota noi, indiferent pe cine vom încerca noi să scoatem la alegeri, rezultatele ce se vor anunța, vor fi ca în 46! Furt pe față, proștii mei, furt calificat, furt pentru neocomuniști și pentru acoliții lor, furt pentru nevoile noilor îmbogățiți, pentru mincinoși, pentru lumea lor de delicvenți! Dacă ar fi după mine și după cum văd și simt eu că stau treburile țării în momentele astea de cumpănă, n-ar trebui să mergem deloc la vot, să-i lăsăm pe ei să se aleagă așa cum vor și noi să ieșim pur și simplu în stradă...dar să ieșim, bă, să ieșim cu toții, să stăm acolo pe mijlocul străzii până pleacă ei de la putere! Dacă n-o să facem așa, n-o să mai vedem noi democrație în Țara asta cât negru sub unghiile fufelor și pițipoancelor ce stau zi de zi pe televiziunile astea de toată rușinea! Gata, am zis ce-am avut de zis, cine vrea să înțeleagă înțelege, cine nu, nu! Eu, despre alegerile astea și altele similare n-o să mai vorbesc pentru că îmi pierd timpul, îmi usuc gura de pomană și voi, tot ca proștii, o să mergeți la vot și o să le dați comuniștilor puterea! Și știți, mă, de ce faceți așa? Din lașitate și din prostie, mă! Vă place viața de milog, așteptați ajutoarele alea sociale cu plăsuța de făină, grâu pentru colivă, o sticlă de ulei... și pentru nimicurile astea vă băgați slugă la comuniști la fiecare patru ai de zile... Turmă sunteți, bă, turmă nenorocită, turmă ce distrugeți iarba pe care călcăți! Mi-e milă de voi, uneori mi-e și scârbă, dar scârbă rău de tot, d-aia cu vomă, bă, cu vomă,  așa cum îmi este milă de mine, dar n-am ce să vă fac, și culmea, bă, nici chiar mie, mie în persoană, n-am ce să-mi mai fac! Niște netrebnici, asta sunteți, și, cu voia voastră, ca să nu se supere nimeni, printre netrebnicii ăștia mă număr și eu! Acuma, gata, să vină berea și gustarea promisă de domnul Ilie, că altfel vă fac de râsul lumii și voi tot n-o să pricepeți nimic! E bine? Turma fericii noastre, de dobitoci ce suntem...”

             Ce mai poți să spui după un astfel de discurs? Cine mai are curajul să-l contrazică pe domnul Pricup, după ce ne-a spus verde-n față adevăruri pe care și noi le știm, dar nu le recunoaștem?El, da, el le recunoaște și pentru amănuntul ăsta îl iubim cu toții, pentru că el, domnul Pricup are caracter!

            - Auzi, tălică, mă, nene Pricupe, zice încet Tărcuță al Puicii, poate cel mai firav bărbat născut vreodată în Clăbuceanca în ultima sută de ani, dacă tot ești tălică așa de știutor la ale politicii, așa de înverșunat și de prăpăstios cu viitorul nostru de proști, cum ne tot zici, de ce nu intre, bre, matale, în politică? De ce nu vrei matale să te faci deputat, senator sau chiar europarlamentar? Dumnezeu mi-e martor că eu te votez, bre, te votez cu toată familia... Și dacă umbli oleacă la chimir și pui ce trebuie pe masă, al naibii să fiu dacp nu te votează și ăștilalți...

            Drept vă spun că nu l-am crezut pe Tărcuță al Puicii în stare de așa ceva!

Întrebarea adresată domnului Pricup avea cam tot ce-i trebuie unei întrebări puse de un om cu scaun la cap, ori Tărcuță al Puicii, vă spun eu care-l cunosc cum îmi cunosc propriile buzunare, numai așa ceva n-a lăsat să se vadă atâta amar de timp de când este concetățeanul nostru în Clăbuceanca!

           - Mă, Tărcuță, zise încet domnul Pricup, mă, tu puseși o întrebare care te face și deștept, și important, și cetățean cu crez politic profund și adevărat, mă! Mă, fiț-ar scăfârlia asta pocită a dracului să-ți fie, de ce pui, mă, tu o astfel de întrebare, tocmai acuma, când mă vezi la ananghie? De ce n-ai pus, mă, tu, întrebarea asta, când avusei și eu vreo patruzeci de ani, hai, maximum cincizeci, și nu acuma, când picioarele mi le-a mâncat reumatismul și inima mi-a mâncat-o Bombonica, seară de seară...

           Am izbucnit cu toții în râs! Un astfel de răspuns ne-a făcut pe toți cei prezenți la mesele din apropiere să ne dăm coate și să mai comandăm câte un rând de bere, pentru că, discuția pornită de Tărcuță al Puicii, în mintea noastră de alegători neimplicați politic, trebuia să se termine cu un final convenabil pentru toată lumea! Când spun „un final convenabil pentru toată lumea”, am în vedere că, ori de câte ori, domnul Pricup este atras în discuții politice, vorbele sale de final sunt de fapt concluziile ce ne îndeamnă pe toți cei din Clăbuceanca să votăm într-un anumit fel!

Nu avem noi cine știe ce cultură politică, cum ne spune domnul Pricup, dar pricepem repede spre ce trebuie să ne îndreptăm dacă vine unul mai bun ca noi și ne arată direcția de urmat. Și, să știți domniile voastre, că dintotdeauna, adică de la Revoluție încoasce, direcția de vot a fost arătată în Clăbuceanca de domnul Pricup! Că ne face proști, că ne mai înjură așa cum crede el de cuvință, că ne mai trage de urechi atunci când greșim, este perfect adevărat, dar ori de câte ori se pune în discuție „drumul pe care apucăm în viitorii patru ani” sub aspect politic, privirile noastre sunt ațintite spre mintea și gura domnului Pricup!

El, domnul Pricup decide direcția, drumul și persoanele pentru care votăm, după care, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată, domnul Ilie Cercel așează mesele ca pentru pomană, adică una lângă alta și dă semnalul că poate începe sărbătoarea! Adică, poate începe masa festivă în cinstea candidaților pe care-i vom vota cu toată dragostea, pentru că așa ne-a spus domnul Pricup!

          - Auzi, tu, mă Tărcuță?zise în continuare domnul Pricup, cu aceiași prefăcută părere de rău... Mă, tu ai câteodată  niște idei bune! Uite, asata cu intrarea mea în politică este o idee bună, dar nu mai este de actualitate, Tărcuță, dragă, nu mai este de actualitate! Eu zic, dacă tot veni vorba de politică, să-mi lăsați mie grija asta a voastră și să-l rgăm pe domnul Cercel să ne onoreze mesele cu cele de trebuință, că altfel, cât o fi el domnul Cecel de neocomunist, noi tot o să-l facem să ne servească la masă, e bine?

          Am râs cu toții. Vorbele domnului Pricup sunt pline de-o înțelepciune umană caldă, paternă, ce nouă, ăstura mai tineri, ne scapă ca înțeles și pricepere.

          Domnul Ilie Cercel a vrut să zică ceva, dar aplauzele noastre l-au încurcat rău de tot, astfel că, fără să dea răspunsul așteptat de toată lumea, s-a conformat în tăcere și a dat poruncă să se aducă bere pentru toată „suflarea”. Și aici trebuie să vă spun că am aplaudat cu toții mai ales că toți știm zgârcenia ce-l caracteruzează pe domnul Cercel când vine vorba să dea ceva de la el!

          - Bă, frate, Ilie, zise tot domnul Pricup, eu bag de seamă că aici, la cârciuma ta, vin numai alegătorii neocomuniștilor, așa-i? Mă, dar pentru boierii de la „dreapta” cine votează, mă?

          - Văd că nu te lași deloc, domnule Pricup! zise supăprat domnul Cercel. Eu te lăsai să vorbești, nu mă băgai în ciorba dumitale, trecui imediat la munca de jos și dădui poruncă să se umple mesele cu bere, iar dumneata, așa, ca omul ce le știe pe toate, stai pe capul meu mai rău ca soacră-mea! În definitiv, cu cine vrei domnule să voteze lumea? Spune dumneata care le știi pe toate și le-ai încercat pe toate, spre cine să ne îndreptăm noi acuma, la alegerile astea nenorocite...

         Devenirăm toți numai ochi și urechi! Vorbele domnului Cercel parcă erau vorbele noastre... Domnul Cercel continuă  pe același ton:

       -Ne-ai spus să-l votăm pe marinar? L-am votat!De două ori ne-ai cerur să-l votăm, de două ori l-am votat! Ce-a ieșit, domnule Pricup? Ai curajul să ne spui și nouă, dar așa cu răspundere de om cinstit ce te pretinzi, cu ce ne-am ales noi după zece ani de șefie, în fruntea țării, cu marinarul? Când ni s-au tăiat salariile și pensiile ai dat fuga la Pitești, la copii!Mamă, mamă, ce te-am căutat să-ți spun ce aveam pe inimă, să-ți ofer câteva înjurături din alea spurcate rău de tot! Te-ai ascuns șase luni de zile ca ultimul șobolan... Este că ți-a fost rușine? Sau pentru dumneata, rușinea este floare rară...

          Vorbele domnului Ilie Cercel căzură pe loc fertil! Dintr-o dată, toată suflarea din birt lăsă un șuierat printre dinți de parcă se pornise Crivățul, iar domnul Pricup se ridică în picioare destul de ofensat. Vorbi scurt:

          - Mă, domnule Cercel, eu am venit aici pentru că țin la dumneata și vreau să-ți fac consumație ca de obicei, dar dacă intri în politica vieții mele, atunci, dragule, sunt nevoit să-ți spun de la obraz, că ești prost informat, dușmănos pe interesele mele și lipsit de orice formă de prietenie la care aș avea dreptul! Că nu vrei să mai fii prieten cu mine, n-ar fi o catastrofă, dar să mă faci pe mine omul marinarului, când știi foarte bine că eu v-am cerut la toți, atunci în 2004 să nu-l votați pe marinar chiar dacă ar trebui să-i readucem pe bolșevici din nou la putere, mi se pare un mare păcat, o dovadă de rea-credință și o jignire peste care n-am cum să trec decât numai și numai dacă plec în secunda asta acasă! Și uite că asta și fac!mai zise domnul Pricup și, spre disperarea noastră își puse pălăria și dădu să plece...

       - Stai, domnule un pic, nu te agita așa, că n-au trecut liberalii pe uliță, ce dracu, zise râzând cu poftă, domnul Cercel! Gata, te-am atins unde te doare și te superi ca Ghiță a lui Tărâță... Am zis și eu, acolo, că n-am cum să te mai potolesc, dar știm cu toții că n-ai fost la vot pentru marinar, ce dracu! Dumneata erai așa de prost să votezi un astfel de individ?

        Atmosfera din birt deveni dintr-o dată mai veselă și mai plăcută ochiului. Halbele și chiar sticlele cu bere veniră imediat la locul lor, oamenii se luminară la față(aici trebuie să vă spun că toți clăbucenii, de la isprava marinarului cu tăierea salariilor și a pensiilor sunt împotriva oricărui apropiat al marinarului) și domnul Pricup își reluă locul acolo unde-i stă lui cel mai bine, adică în capul meselor, pe locul celui ce de regulă conduce „ostilitățile”!

       - Păi, dacă este așa, măi, frate Ilie, zise domnul Pricup, atunci o să te pedepsesc și eu cu încă un rând de bere, evident tot pe socoteala dumitale, că mă făcuși de râsul lumii tocmai acuma în zi se mare sărbătoare, și, așa ca un supliment necesar bunei noastre dispoziții, poate o inviți și pe Bombonica să ne cânte ceva!Vreau să plâng, mă, și în seara asta așa cum am plâns toată săptămâna trecută,  ce zici?

        - Păi, zise din nou domnul Cercel, să vină Bombonica, dacă asta vă este voia, dar pun și eu o condiție!

        - Să auzim, zise domnul Pricup.

        - Să nu mai auz că s-a atins cineva de fundul ei, că jar mănâncă! Bă, oameni buni, zise tare domnul Cercel, eu sunt cârciumă cu ștaif, v-am adus cântăreață de la Pitești, pentru că vreau să vă simțiți bine, dar să nu mai aud că vorbiți urât în prezența ei, că înjurați ca proștii, ori că o atingeți cu labele voastre scârboase prin părțile alea mai speciale... Promit că pun mâna pe cuțit și n-am prieteni, dacă nu ne înțelegem așa cum trebuie! Bombonica are contract de muncă cu mine și n-am chef să fiu chemat pe la organele statului pentru „căldurile voastre” în exces! E clar?

          - Clar!am răspuns cu toții în cor, dornici să apară Bombonica și să ne cânte minunile alea de melodii populare, de parcă ne-ar cânta Maria Tănase în persoană!

           Ce să vă mai spun ce-a urmat?

           Bombonica și-a făcut apariția, ca de obicei, pe bătaia țambalului, și ne-am ridicat cu toții în picioare, și-am rămas așa, fără să ne mai atingem de băutură, până când a terminat minunea asta de fată de cântat! Nenea Pricup a băgat mâna după portofel, a scos un milion de lei și i l-a așezat, cu tandrețe și maximă delicatețe exact în zona de întâlnire a sânilor... Nici nu mai știu când mi-a venit și mie rândul să fac exact același gest, dar declar aici, cu toată răspunderea, că am făcut exact ca nenea Pricup, și de fericire că i-am atins sânul acestei minunate făpturi, am cerut să mai stea o secundă lângă mine pentru a repeta gestul! Se înțelege că l-am repeta întocmai, adică am mai pus un milion de lei peste nenumăratele milioane ce i se așezaseră bietei fete peste tot corpul și am mai atins-o încă o dată în locul acela sfânt, numit „pieptul domnișoarei Bombonica”!

         Nu mai știm câte ceasuri au trecut de la intrarea noastră în birt. Cert este  că, undeva , aproape de spartul nopții și apariția zorilor, domnul Cercel, poate cel mai treaz concetățean al nostru la această oră, s-a ridicat pe un scaun și a strigat tare, să fie auzit de toată lumea:

          - Bă, oameni buni, eu zic că este destul! Bombonica și-a terminat programul pentru ziua de azi și cine mai vrea s-o asculte, poate veni diseară, la local! Noi de aicea nu plecăm, vorba revoluționarilor din 89, până nu mâncăm, ne distrăm și votăm, că d-aia suntem bă, oameni, să și votăm! E clar?

          - Clar! Am răspuns cu toții în cor.

          - Și pe cine o să votăm, mă, noi, de data asta? Știm? Avem priceperea necesară?

           Se lăsă din nou tăcerea peste noi.

          - Să vă spun eu pentru cine mergem azi la vot, e bine? Continuă să vorbească domnul Cercel, iar noi îl ascultarăm cu toată atenția. Bă, oameni buni, zise domnul Cercel, de data asta am să fiu și eu de acord cu domnul Pricup și am să vă cer să nu-l mai votați pe marinar și nici pe altul din gașca lui! Cu liberalii domnului Pricup știți foarte bine că nu mă împac! Dacă va plăcut masa și dacă mai vreți și diseară o porție plus o cântare de la domnișoara Bombonica, atunci, eu vă cer să-l votați de data asta pe ăsta micu, pe mongoloidul ăsta din familia domnului Jean Bordel, pe ăsta cu chipul lui Kim-Ir-Sache!, că nici nu vreau să-i pomenesc numele ca să nu se supere pe mine, domnul Pricup! Ce părere are lumea?sau, ca să folosesc o expresie biblică, ce părerea are „turma”? Ce zice, turma?

         Se făcu liniște. Nimeni nu cred că anticipase o astfel de întrebare, iar felul în care domnul Ilie Cercele a formulat-o, ne-a luat pe toți prin surprindere.

Lângă mine, Tărcuță al Puicii deveni livid. I se auzeau bătăile inimii ca la unul gata de infarct! Doar glasul ușor nervos al doamnei Getuța, soția grijulie a domnului Cercel  se auzea spunând cu oarecare dușmănie:„Doamne, dacă erau pe malul Argeșului ăștia îți secau râul, Doamne, așa de mult au băut...”!

         - E bine, bă Ilie, e bine, zise dintr-o dată domnul Pricup, e chiar foarte bine, și ne făcu pe toți să respirăm ușurați! E bine, mă Ilie, repetă domnul Pricup cu aceeași tărie în glas, așa o să facem, de data asata o să-l votăm pe Kim-Sache ăsta  al tău și plătești tu și diseară și mâine seară, și tot așa, până or trece alegerile, ce zici?

         - E bine, domnule Pricup, de ce să nu fie bine,  că, așa cum bine știi, nu plătesc eu?!

         - Dar cine plătește, domnule? întrebă domnul Pricup, oarecum mirat!

         -Plătește „interesatul”, domnii mei, interesatul, adică domnul senator, Auto, imediat ce primește vestea de la mine, că ne-am înțeles și-l votăm!

         - Păi, gata, asta e, zise din nou domnul Pricup! Dacă plătește „interesatul” să-i fie de bine și să plătească! Șezurăm atâta vreme și uite că dintr-o dată, Bunul Dumnezeu ne lumină la toți mintea! „Turma fericirii noastre” cum bine ziseși tu, frate Ilie, votează așa cum vrea și cum plătește domnul senator, Auto! Până la urmă pentru asta ne-am adunat aici, nu? Mai este ceva de spus? Mai are cineva vreo idee? Măi, Tărcuță, tu mai vrei să faci vreun amendament la cele hotărâte aici? Sau te dai pe brazdă și votăm în unanimitate interesele domnului senator, Auto! Hai, că tu mai ai din când în când niște idei...

        - Ies eu din cârd, domnule Pricup? zise domnul Tărcuță și i se lumină și lui fața, așa, cum probabil ni se luminase și nouă...

        - Bravo, bă, oameni buni, zise domnul Pricup,  uite că și de data asta, ne-am înțeles! Bă, Iliuță, diseară să umbli mai atent cu frigiderul ăla, că nu prea răcește berea, că noi, gata, venim, venim  să bem rezultatul, ce mai... Și s-o aduci pe Bombonica, Iliuță, să-și facă datoria, mă, că fără ea, domnul Kim-Sache, ăsta, al tău,  nu prea cred că va avea unanimitate, chiar dacă plătește domnul semator, Auto...    

 

George Rizescu, 29.04.2014, Pitești.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor