Părea să fie un plasture pentru incizii emoţionale.
Pregătirea micului-dejun trăda o bucurie sinceră.
Până şi păianjenii arătau ca nişte glume bune
În faţa degetelor ce scriau despre momente suspendate.
Uneori fredona piese de la Woodstock
Şi ridicând uşor din umeri, ascundea o stângăcie adorabilă.
Îşi lăsa capul pe spate şi îi surâdea tavanului de parcă făcea boacane,
Apoi se oprea din prestaţie şi cu o voce gravă, zicea “Hai, gata cu spectacolul pe azi!”
În momentele de împlinire, fotoliul care odată găzduise oasele străbunicului,
Devenea o casă, în care toate cele necesare erau la îndemână.
Stătea în faţa lui ca şi când ar fi bătut la uşă, apoi chicotea mulţumit de confort
Şi se aşeza molatec mimând cu o răsuflare un deceniu liniştit.
Pe braţul fotoliului îşi aseza un pahar cu Shiraz şi un platou cu Grana Padano,
Îşi deschidea o carte, se adâncea în pernele aşezate pe spătar
Şi pornea furtuna de gesturi,
Semn că rândurile citite erau captivante.
Alteori săpa în amintiri şi înota printre ele cu orele,
Clipea foarte rar, îşi sprijinea bărbia cu palmele,
Iar privirea pierdută şi maxilarul strâns erau date indescifrabile.
Înţelegeam că extratereştrii nu îşi arată niciodată feţele
Şi mă retrăgeam discret într-o altă cameră lăsând uşa întredeschisă,
Suficient cât să audă simfoniile şi să nu uite că sunt şi eu acolo.

Acum zorile sunt prietenoase;
Cu timpul am învăţat să nu ne fie frică să simţim.

Pe timp de pace, oamenii iubesc îmbrăţişările muzicale.
Buza superioară li se crapă în timp ce zâmbesc,
Dovadă că s-a aşternut o linişte de când nu au mai simţit-o sângerând.

Vizualizări: 103

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iulie 4, 2009 la 5:20am
SFATURI ( Autor Tristan Tzara), datorat lui Yigru Zeltil, fragmente

"proclamaţie fără pretenţii"
de tristan tzara

Arta adoarme pentru naşterea lumii noi "ARTĂ" - cuvânt papagal -
înlocuit cu DADA, PLESIOSAUR, sau batistă

Talentul CARE POATE FI ÎNVĂŢAT face din poet un spiţer ASTĂZI critica
se balansează - asemănări nu mai lansează

Hipertrofici pictori hiperesteziaţi şi hipnotizaţi de hiacinţii
muezinilor ce par ipocriţi

CONSOLIDAŢI RECOLTA EXACTĂ DE CALCULE

HIPODROM AL GARANţIILOR NEMURITOARE: Nu există nici o importanţă, nu
există transparenţă nici aparenţă

MUZICIENI SPARGEŢI-VĂ INSTRUMENTELE OARBE pe scenă

SERINGA nu-i decât pentru înţelegerea mea. Scriu pentru că e firesc
aşa cum mă piş aşa cum sunt bolnav

Arta are nevoie de o operaţie

Arta este o P R E T E N Ţ I E încălzită la TIMIDITATEA bazinului
urinar, i s t e r i a născută în atelier

Noi căutăm forţa dreaptă pură sobră u n i c ă noi nu căutăm NIMIC noi
afirmăm VITALITATEA fiecărei clipe

antifilosofia acrobaţiilor spontane

În acest moment îl urăsc pe omul care şuşoteşte înainte de antract -
apă de colonie - teatru-nnăcrit. VÂNTU-NVESELIT

DACĂ FIECARE SPUNE CONTRARIUL ESTE PENTRU CĂ ARE DREPTATE

Pregătiţi acţiunea geiserului sângelui nostru - formaţie submarină de
avioane transcromatice, metale celulare şi cifrate în saltul
imaginilor

deasupra regulamentelor
frumosului şi a controlului său

Asta nu e pentru lepădăturile care-şi adoră încă buricul...
Comentariu publicat de Alina Surduc pe Iulie 3, 2009 la 11:17am
Domnului Nicolae Bosbiciu : Este interesant cum unii oameni se lasa curtati de lucrurile simple care transmit emotie. Gesturile mari, curajoase si vizibile (poate uneori exagerate ca amploare) se complica intr-un labirint cu o iesire greu de gasit. Imi face placere sa vad ca va numarati printre oamenii de calitate care stiu sa aprecieze un inceput de exprimare (chiar si in versuri) - eu le spun "cuvinte asezate". Multumesc pentru incurajare. Pastram legatura.
Comentariu publicat de NICOLAE BOSBICIU pe Iulie 2, 2009 la 2:31pm
Dragă prietene Gelu, întotdeauna voi fi prezent şi activ, ca şi tine, pentru a promova literatura autentică şi am să caut pe toate căile să extermin atitudinile mediocrilor şi impostorilor care, fără să fi scris un rând, vor să îşi dea importanţă cu orice preţ. Mă gândesc la faptul că în zilele pe care le trăim mediocritatea şi prostia au prins avânt şi au devenit insolente şi agresive şi, dacă nu facem nimic să le stârpim, curând ne vor sufoca. Sunt alături de tine şi de cei care încearcă să apere valoarea! Îţi mulţumesc pentru aprecieri şi te asigur că stau aproape şi la pândă! O zi frumoasă şi fastă, prietene!
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Iulie 2, 2009 la 1:40pm
Drag prieten Nicolae Bosbiciu mesajul tau m-a emotionat si m-a facut sa cred ca merita continuata aceasta lupta pentru promovarea si valorizarea literaturii autentice. Iti multumesc pentru luarea de pozitie si pentru excelenta justificare. Un adevarat eseu despre atitudine si responsabilizare dar si despre solidarizarea impotriva mediocritatii si a imposturii.
Comentariu publicat de NICOLAE BOSBICIU pe Iulie 1, 2009 la 6:35pm
Poemul este excelent, d-ră Alina Surduc şi vreau să vă spun cu maximă sinceritate că aveţi forţa şi harul unui talent autentic. Vă prinde minunat această atmosferă intimistă, această "locuire" confortabilă în propria viaţă şi acest tip de sensibilitate din ce în ce mai rar în poezia care se scrie azi. Am intrat pe pagina dv. şi am citit şi alte poeme din cele postate acolo, care mi-au certificat ceea ce intuisem doar din poemul acesta. După ce vă voi citi textele mai pe îndelete, voi formula şi câteva comentarii critice mai aplicate pentru a-mi sprijini ipoteza mea de lectură. Până atunci, m-aţi convins să fiu un cititor atent al poemelor dv. şi o s-o fac de acum încolo cu o reală desfătare.
În ce priveşte comentariul d-lui Pompiliu Comsa, simt nevoia să spun şi eu ceva. D-le Comsa, după tonul "haiducesc" pe care l-aţi folosit în comentariul dv. m-am simţit îndemnat să vă accesez pagina şi să vă cunosc profilul intelectual (şi nu numai) atât cât se poate cunoaşte. Acolo scrie că sunteţi "scriitor, critic, eseist, editor, jurnalist, promotor cultural" şi multe altele, ceea ce m-a mirat, pentru că eu n-am întâlnit niciunde în revistele culturale importante din ţară numele Domniei voastre şi nici în altă parte. Nu ştiu ce aţi scris sau dacă aţi scris ceva, dar, în orice caz, limbajul din comentariul dv. m-a indignat pur şi simplu ca cititor, iar ca literat m-a făcut să râd cum n-am mai râs de multă vreme.
Parcă aţi fi Dumnezeul literaturii române, stând blazat şi cu mâinile în buzunare, trimiţând din când în când câte un fulger în capul râmelor de pe pământ pe care le dispreţuiţi. Necazul este că nu ţine deloc, d-le Comşa, nu impresionaţi pe nimeni decât într-un singur fel, şi acela negativ. Folosiţi sintagme de un comic irezistibil ca "versuri nonconformiste", "cititorii adevăraţi nu înghit gogoşi", "literatura e altceva", pe tonul atât de cunoscut al foştilor absolvenţi de "Ştefan Gheorghiu" de sumbră amintire. Acolo, pe vremuri, nu se învăţa şi faptul că orice opinie asupra unui text literar trebuie şi motivată, argumentată etc.
Drept urmare, aş fi interesat să aflu de la dv. ce înseamnă literatura, ce sunt versurile nonconformiste, pe ce drum s-o luăm spre literatura adevărată şi ce e un cititor adevărat. Daţi-mi voie până atunci (şi inclusiv de atunci încolo) să mă îndoiesc absolut de profilul dv intelectual, pe care cu ostentaţie, l-aţi afişat pe pagină. Nu numai că nu puteţi fi om de cultură cu nici un chip, dar habar nu aveţi despre ce se întâmplă în lumea literară şi culturală, faţă de care veţi fi întotdeauna "atât de departe, încât nu mai există aproape", vorba lui Nichita Stănescu! Într-un fel, pe de altă parte, îmi sunteţi şi simpatic, pentru că mi-aţi adus aminte de Conu' Leonida al lui I.L. Caragiale, cu care vă asemănaţi, deşi, spre deosebire de personajul din piesă, dv. sunteţi convins că veţi face republică şi o drăguţă de "lege de murături". A dv. preaplecată râmă!
P.S. Nu mai vorbiţi în numele cititorilor, că nu v-a delegat nimeni! Vorbiţi numai în numele dv! (Semnat :Un "cititor adevărat"!)
Comentariu publicat de Lucian-Zeev Herscovici pe Iulie 1, 2009 la 6:14pm
Poezie sincera, scrisa din tot sufletul. Mie imi place, este o adevarata lirica de idei. O poezie care ma pune la ganduri, ma face sa inteleg ca literatura buna are totusi viitor. Felicitari autoarei. Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Comentariu publicat de CONSTANTINESCU MARIANA pe Iulie 1, 2009 la 3:38pm
TURQUOISE este ca o floare nevăzută, pe care o cauţi tulburat de parfumul ei misterios, emanat pretutindeni, in puterea nopţii, prin puterea visului , ce încă te atrage înainte de trezire. înainte de a conştientiza că afară se crapă de ziuă, că este lumină! O lumină blândă dar răcoroasă. Este lumina primei dimineţi în care descoperi că, trezindu-te, nu mai eşti singură ,cum ai fost ieri ,şi alaltăieri şi cu alte câteva zile în urmă. Nu! De astăzi vei fi împreună cu tine, cu gândurile tale ,cu amintirile tale şi totodată descoperi cu emoţie că poţi să-ţi vorbeşti, că poţi să-ţi deschizi sufletul doar pentru tine, chemându-ţi gândurile acolo şi de acolo să puteţi privi împreună lumea,o altă lume ...lumea de dincolo de noi, lumea poeziei în care, din când în când ,ne arată frumuseţea din noi!
Comentariu publicat de Anatolie Cărbune pe Iulie 1, 2009 la 3:29pm
Frumos! Fiecare este în drept să scrie ce-i place şi ce crede că i se primeşte mai bine.
Ca locuitor din Basarabia încerc să scriu despre durerile noastre, ca exemplu,
Avem şi noi...

Avem şi noi, basarabenii,
precum toţi pământenii:
Guvern; Preşedinţie; Parlament
şi opoziţie fireşte.
Unii mai mult ca alţii ţipă
făcând în permanent risipă
de bani, dar nu ai lor,
păşind hotărâtor
şi mişeleşte
peste poporul indulgent.
Unii adoptă legi, dar proaste,
fiind o mare pacoste
pentru maşina de votat
numită în popor – electorat,
altul din neştiinţă le promulgă,
iar alţii prea ascultători
sunt foarte buni executori,
în caz contrar
şefu-i alungă,
doar
opoziţia fireşte
pe toţi îi derveleşte
nepropunând nimic concret.
Ajunşi la altercaţii
şi cinism,
se hârâi unii pe alţii
în lupta pentru portofoliu,
unii cu nasul în tavan,
alţii în doliu,
unul ca altul mai avan,
făcând din ţară lazaret
pentru o boală prea contagioasă
pătrunsă-n fiecare casă,
numită
– comunism.
Unii aleargă peste tot
poate găsesc un antidot,
cât mai urgent să nimicească
acest virus antiuman,
să nu se răspândească
precum paragina în lan.
Alţii în abnegaţie,
din contra, infectează
şi Basarabia o izolează
făcând-o rezervaţie.
Avem şi noi...,
dar,
în zadar,
că anii tec precum albinele în roi,
iar Basrabia e în continuu tărăboi.
Unii şi alţii o forţează înapoi,
o parte în imperiu
din care încă n-am ieşit,
alţii spre Ţara-mamă
cu lacrima de-o seamă.
Când, cum, nu ştiu,
dar că depinde doar de noi,
e axiomă, şi trebuie s-o facem
chiar dac-am obosit,
în caz contrar ne-ntoarcem înapoi,
dar nu la Ţara-mamă.
Avem şi noi...,
dar...
Comentariu publicat de Alina Surduc pe Iulie 1, 2009 la 2:38pm
Polemica sau nu, contructiva sau nu, va promit solemn ca nu voi ajunge in manualele de limba si literatura romana peste cincizeci de ani asa cum in zilele noastre prezentatoarele de stiri isi ocupa locul ireprosabil de stupid.
Ma multumesc, totusi, ca nu am ajuns dependenta de heroina, singurele crime pe care le-am facut au avut legatura cu tantarii sacaitori in noptile tarzii, nu prestez servicii de prostitutie si nu ma declar ceea ce nu sunt si nici nu vreau sa par altceva decat arat. Asa incat singura mea ocupatie este sa descopar sensul artei, indiferent sub ce forma se prezinta ea. Cred ca dreptul la simtire il are toata lumea si nimeni nu trebuie sa fie judecat pentru ca o face.
Stanescu Aurel Avram : Daca nu am avea curajul sa simtim, atunci ne-am putea declara niste morti flamanzi de fluturasi in stomac. Sa nu ne fie frica, asadar, de noi. Multumesc de trecere.
Filip Florian : Intre simfonie si cuvant se creeaza o legatura puternica, asa-zisa terapie. Iar "albumul" despre care vorbeati este chiar echilibrul mult asteptat.
Stoian G. Bogdan : Imi pare bine ca ti-a placut textul. "Vrajeala"este dincolo de ambalaj.
Comentariu publicat de Alina Surduc pe Iulie 1, 2009 la 2:04pm
~ Nu de mult timp am invitat-o pe verisoara mea la o plimbare pe bulevardul Balcescu din Buzau. Ne-am asezat pe o banca in speranta ca vom reusi sa stam macar putin departe de agitatie si zgomot. Ma descalt, ma asez turceste si incep sa port o discutie civilizata cu Ioana. Intre timp se apropie o doamna in varsta, ii fac loc sa se aseze si ii spun "buna ziua".
"Auzi, pe tine asa te-a invatat maica'ta sa stai pe banca?"
"Stimata doamna, ( a se observa pretiozitatea) nu sunt incaltata. Uitati, sosetele mele sunt curate si cred ca stau decent totusi."
"Da mai vezi tu pe cineva ca sta cu picioarele pe banca pe-aici?"
"Fara suparare, v-as ruga sa incetam discutia, nu cred ca este momentul sa demonstram lucruri."
"Daca mai comentezi mult, fai fato, pun bastonul pe tine!"
"Cu tot respectul, va rog sa va controlati limbajul. Eu v-am vorbit frumos, v-am respectat, am pretentia ca si dumneavoastra sa faceti la fel."
"Inteleg ca ma'ta (prescurtarea de la maica'ta) aia nu te invata nimic acasa. Asa sunteti toti!"
"Doamna. Uitati, imi dau jos picioarele de pe banca si ma incalt si stau cum vreti dumneavoastra, dar va rog sa-mi promiteti ca nu mergem mai departe cu acest subiect."
"Fai fato, tu n-auzi cand iti spun sa taci ? Nu crezi ca ai gura cam mare?" (tipand) Si in momentul imediat urmator ce face stimabila "baba nenorocita, hoasca frustrata" ? Ma loveste cu bastonul. Pana si acum am urma pe bratul stang. ~
Domnule Comsa, va multumesc ca ati trecut pe-aici. Sper sa o faceti si altadata si sa cititi cu interes randurile pe care urmeaza sa le postez. Apreciez ca ati dus pana la capat textul. Dar sunt foarte curioasa pe unde ati citit dumneavoastra (desi ma indoiesc ca ati avut unde) ca m-am autointitulat poet/poetesa ? Daca gasiti un raspuns, va rog sa fie cat se poate de plauzibil. Daca nu, atunci sa nu ne agatam de utopii. Nu am pretentii de poet, dar am pretentia ca de la un om mai mare decat mine (cum sunteti dumneavoastra, par example) sa am ce invata. Nu sa-mi sugerati deloc subtil sa "pun mana pe carte". Ei bine, veti afla cu uimire ca eu chiar citesc, si deloc putin. Daca imi puteti trimite un comentariu constructiv, va rog sa o faceti. Daca nu, atunci cautati "literati" in rafturile bibliotecii. Va multumesc.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor