Stă amintirea-n curte singură, tăcută, lângă fântâna ştirbă

de pietrele desprinse din liantul palid, plecate spre izvor;

Cu ţoale în culori de malachit, un brotac eşuat pe-un putregai,

cu priviri deocheate spre cumpăna ce dansează crăcănată...

Unde sunt mâinile firave care aplecau doniţa să vânture apa?

Încrucişate, sunt plecate uitând toiagul lângă uşa casei.

Curg stelele în noapte ca nişte faruri marine îngânate

De licuriciul albastru-nocturn al lemnului orfan în vremuri.

Fantome, iele şi strigoi, spaime şi uimiri necunoscute...

Un chip mijit din ochiul uşii, plecat(un ţâr) în sat să ia o pâine...

Vizualizări: 122

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Lucretia Ionescu Buiciuc pe Noiembrie 1, 2013 la 7:45am

Deosebit de frumoasa

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor