ULCELE PE ULUCI. MINIATURI CU SMALȚUL LA VEDERE

Joi, 3 decembrie 2015 ora 12:00, în Sala de lectură Nichita Stănescu" a Bibliotecii Județene N. Iorga" (Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga) din Ploiești, va avea loc, în prezența autorului, lansarea volumului Ulcele pe uluci. Miniaturi cu smalțul la vedere” de Călin Torsan*. Volumul este apărut la editura „Casa de Pariuri Literare” din București, în anul 2015. Despre prozator și opera lui va vorbi, în primul rînd, însuși dumnealui și, în al doilea rînd și doar dacă va mai fi cazul, curatorul acestui eveniment, Bogdan-Lucian Stoicescu.

* Călin Torsan este muzician şi prozator. Cea mai recentă carte publicată: romanul Plasterca", apărut la editura Casa de pariuri literare", București, 2013. Este, printre multe altele, (și) colaborator al revistei Gazeta Cărților" a Bibliotecii Județene N. Iorga" din Ploiești (din anul 2014).

Sunt așteptați toți prietenii și admiratorii lui Călin, deci aceia care au habar de el, de cărțile și muzicile sale dar, deopotrivă și curioșii, adică aceia care încă nu știu cine este el dar vor s[ afle, precum și toți aceia care, profitînd de acest prilej nepereche, prin prezența dumnealor, vor spori garantat, necondiționat și per tujur, rîndurile în continuă creștere ale prea cinstiților și stimabililor dumisale fani.

Așadar, invitația de a participa la acest eveniment, vine de la sine, pentru toată lumea amorezată de literatură de cea mai bună calitate.

Călin despre Torsan (un alt fel de cv):

La 45 de ani, lucrurile făcute încep să se îngrămădească în spate. Ca boarfele din dulap. Trecutul îți trimite mesagerii, încercând să păcălească omul cu grozăvia lucrurilor ce i-au ieșit din mâini. Mă gândesc cum aș putea să mă prezint mai potrivit în fața ploieșteanului prezent la o lansare de carte. Mai simplu de-atât, nu știu: sunt un bucureștean cu studii medii. Lucrez într-un muzeu. Înainte de a mă lăsa de facultate, am făcut armata la Ploiești. Vreme de nouă luni. Îndeletnicirile mele sunt muzica și scrisul. Cel mai cunoscut grup în care am cântat s-a numit <Domnișoara Pogany>. Ultimul pus pe picioare se cheamă /font>multumult>. Cartea pe care o lansez joi este a mea: Ulcele pe uluci (miniaturi cu smalțul la vedere)". Primul volum unde am apărut se numea <Povestiri mici și mijlocii>. Fusese scris împreună cu trei prieteni.”

În ultimii ani am lucrat strașnic la gard. Fără el nu se poate trăi. Prea îți intră în curte toți vecinii. Ba te mai trezești pe cap și cu vreo lighioană. Chiar și o găină străină îți poate încurca viața, așa că trebuie o împrejmuire sănătoasă. Când m-am simțit îndeajuns de singur, am scos din pod cele mai frumoase oluțe. Smălțuite de mâinile mele, străluceau în soare ca un zâmbet. Megieșii se opreau de-acum în fața ulucilor cu ulcele, privindu-se în luciul lor. Între mine și ei trăia gardul. Printre singurătățile noastre răsăriseră texte. Scurte ca viața. Fumul se înălța din coșul casei luând forma perfectă...” (Călin Torsan)

Vizualizări: 104

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor