amintirile ard
în spuza focului răcit de mult
vor să termine ultimul rol
intră în culisele vieţii
ca într-un parc
unde plouă
degeaba
acolo nu cresc arbori sau oameni
doar măştile lor.

carnea unei statui a fost sfîşiată
ea n-a murit
agonizează acolo unde suflul creaţiei
mai stăruie
în acele pietre sfinţite cîndva
de mîna omului
caută printre crengile somnului
un cuib al resemnării.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Molnar Geta pe Februarie 20, 2011 la 4:25pm
Va multumesc frumos,ma coplesiti si-mi dau lacrimi de emotie:)

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor