Joia pastelui : Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, dandu-le prin aceasta lor si noua pilda de smerenie .

 

 

"A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu sa-mi speli mie picioarele? A raspuns Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, clar vei intelege dupa aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei spala picioarele in veac. Iisus i-a raspuns..." (In 13,6-8)

 

"Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine" (In 13, 8)

 

"Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul" (In 13, 9)

 

"Iisus i-a zis: Cel ce a facut baie n-are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, insa nu toti. Caci stia pe cel ce avea sa-L vanda; de aceea a zis: Nu toti sunteti curati" (In 13, 10-11)

 

"Dupa ce le-a spalat picioarele si Si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si a zis: intelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora. Caci v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi" (In 13, 12-15)

 

Mantuitorul dezradacinand mandria, o desfiinteaza din mintile noastre ca pe cea mai rea dintre boli si ca pe cea mai vrednica de urat. Caci stia ca nimic nu obisnuieste sa strambe mai rau sufletul omului ca aceasta patima murdara si scarboasa, careia i se opune cu dreptate Stapanul tuturor, ca unui mare dusman. "Caci Domnul celor mandri, le sta impotriva", dupa cuvantul lui Solomon (Pilde 3, 32). Le trebuia deci si Sfintilor ucenici o cugetare modesta si umilita si o gandire nepreocupata de cinstea desarta. Caci, avand nu putine prilejuri de-a se imbolnavi de aceasta, ar fi putut luneca usor daca nu s-ar fi impartasit de mult ajutor. Fiindca fiarei mandriei ii place pururea sa incerce sa se napusteasca asupra celor ce castiga vreo faima deosebita. Si apoi, cine se va bucura de stralucire mai mare ca Sfintii Apostoli? Sau ce e mai demn de pretuire ca prietenia cu Dumnezeu? Caci in cel ce nu e nimic in viata nu intra aceasta patima, fiindca mandria fuge totdeauna de cel care n-are nimic de ravnit si de cel ce nu dobandeste nici o treapta in nimic.

 

 

Smerenia

Povestea vorbeşte despre smerenie, strădanie, credinţă.

Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele: 
–Spune părinte, rogu-te, ce este smerenia? 
–Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului. 
–Şi ce se face pentru câştigarea smereniei?

–Smerenia se câştigă, când te-ai deprins propriile păcate să le vezi, să le cunoşti, să te războieşti cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele altora să nu iei în seamă...

 

 

Vizualizări: 77

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor