„ MĂSURA UNEI UMBRE „

SAU CAZUL LAHOVARY

 

Am întrebat de multe ori ce-neasmnă greutatea unei umbre pe un cuvânt ...

Prezenţa unui om în timpul vieţii sale văzute şi nevăzute dă măsura umbrei.

Venind din Hiperboreea, cu aer de personaj emblematic, trecînd pe marile bulevarde ale culturii franceze, Paul Lahovary, discret şi profund, s-a prezentat lumii prin suferinţa de a ştii...

Trecând modest pe străzile Bucureştiului într-un timp care nouă nu ne aparţine, apoi retrăgându-se în patria dureroasă a exilului, aşa putem recepţiona mesajul despre un nume al culturii româneşti pe care profesorul Artur Silvestri îl propune în documentarul despre „ Ultimul bizantin „ –Paul Lahovary. Ne sunt prezentate la modul sincer date despre viaţa acestuia într-o fişă de dicţionar real, despre opera literară, despre onoruri, despre colaboratori, totul căzând în eseu – poem epic despre destin în cultura românească.

În cartea editată de „ Carpathia Press „ – 2005, este desenat un contur spiritual de oglindă miracol, chemându-se ideea de capodoperă într-un context istoric marcat de sacru, după repere care scapă civilizaţiei de suprafaţă a momentului.

Prezentarea conturului spiritual este făcută de personalităţi importante din lumea culturii europene. Semnează alături de profesorul Artur Silvestri, Paul del Perugia, Paul Jolas, prof. Peter Cornell, Jean – Francois Charpal, apoi Tudor Arghezi, Perpessicius, Petru Comarnescu, Irina Petras.

Reţinem despre Paul Lahovary că scrie o proză integratoare România Mare de ieri şi de mâine, despre o lume mai domoală, încărcată de poezie.

În fapt, documentarul recuperează o importantă personalitate a culturii române, o personalitate care cunoştea afinităţile profunde ale cuvântului, unde se poate recunoaşte „ vocea stranie a sângelui „.

Virgil Cândea ţine să sublinieze despre Paul Lahovary: „ Ceea ce captivează este stilul concis, de o sobrietate cronică, fără o metaforă inutilă, fără un singur cuvânt impropriu, fără o singură situaţie anacronică, fără un singur delaliu fals. „-

Cartea despre „ ultimul bizantin „ este o bună ocazie pentru Artur Silvestri să ne cheme la un popas în grădina culturii române alături de un prozator despre care se ştie mai puţin, dar autorul documentarului ne transmite o epistolă despre cineva apropiat, scrie cu multă căldură, exact, într-un moment care provoacă la meditaţie, cum ar fi aceea despre principele Vlad Ţepeş prezentat într-o lumină istorică altfel decât cea oficială şi publicistică, de kisch. Vlad este un personaj cult , implicat în vremea sa cu rădăcini puternice.

Dincolo de magia ficţiunii profesorul Artur Silvestri ţine să sublinieze că românii trebuie să refuze industria despre personajele emblematice ale istoriei de aici, din zona aceasta de lume şi că trebuie să acceptăm valenţele şi valorile care le-au făcut să existe în istorie.

Revenid la omul Lahovary, concluzia ar putea fi aceasta: „ El era de la sine altfel decât contemporanii deşi, într-un anumit procent, se observă pecetea timpurilor”. Aşa scrie Artur Silvestri, despre un caz care merita introdus în circuitul natural al culturii noastre, aşa cum de altfel ar trebuie să ne îndreptăm atenţia spre alte personalităţi, pentru că de fapt ne dăm atenţie şi ne considerăm pe noi ca români, acolo unde valul vremurilor aduce tristeţe.

Pe străzile Bucureştiului trece din când în  când un artist visând la principii români care au marcat vremea cu felul lor de a fi, iar măsura umbrei trecătoare se compensează în umbra de Sus...

Constantin Stancu

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor