scuipam sânge în ligheanul străveziu de sub pat 
la căpătâi o umbră mă veghea de câteva zile 
captiv în mijlocul acestui lan de singurătate 
seceram snopii tăcerii de oameni 
se înnopta
departe se auzea un urlet lugubru de câine 
scuipasem ADN-ul tuturor viețuitoarelor din arca lui Noe 
și totuși nimeni nu culegea sângele ultimului om într-o eprubetă 
cine să-l mai recreeze pe Adam din nimic? 
ligheanul crăpase 
lichidul vieții era absorbit de glia însetată
țărâna "canibaliza" ultima fărâmă de nisip mișcător 
planeta se oprise în dreptul ultimului înger (îndrăgostit de fiicele Evei)
timpul pentru iubire expirase 
timpul pentru zâmbete 
timpul pentru cuvinte 
m-am întors pe partea cealaltă și am rostit o rugăciune mută 
eram ultimul om din Dumnezeul acesta

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor