Azi a murit un rege
ultimul pe care îl mai aveam,
am rămas cu chipul în amintire
ca o podoabă sacră-n memoria aglomerată,
totul debarcă din prezent în istorie
şi nici nu ştiu tot adevărul.

Timpul în care am avut câte ceva,
unii spun că n-am avut nimic,
doar o fluturare aproape cât un secol
şi aceia surghiunită-n ţinuturi străine.

Moartea n-a vrut să ptrimească nimic în loc
are şi ea pretenţii
ca dealtfel noi toţi când e vorba de pedeapsă,
nu iartă pe nimeni,
dacă ar ierta piatră s-ar face
şi ar fi spălată de ape,
aşa rămâne cu acelaşi păcat ca şi noi,
să mergem la judecată.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor