Sunt cuști carnivore

visele iubitei. Prea strâmte și prea posesive!

E ca-ntr-o fotografie amniotică,

nu mă mișc, nu vorbesc, nu fac dragoste.

 

În fiecare dimineață îmi beau cafeaua,

prin spiritism, lângă mama,

 plecată de mult din lume.

De fapt un infinit

din  care nu mai pot să  evadez,

visele mamei.

 

După cum am mai spus,

ea croșetează, prin spiritism,

ițele adn-ului. Dincolo de fereastră

orașul se-nghesuie pe aceeași stradă,

șiruri de manifestanți aruncă în semafoare

cu sticle de dorințe incendiare

 adamice, evice, demiurgice, occultume,

aristotelice, davinciene…

E o pedeapsă a trezirii! – s-a spus.

Și după ce ai parcurs cheile – spun unii,

Poți să vezi spațiul -

cheile construiesc spațiul în interiorul tău

apoi îl exteriorizează

ca pe-un folder fetal -

te miști, iubești, devii călăul

propriului călău, fiul propriului fiu,

tatăl propriului tată,

mamă a deșeului genetic.

                               (Petru Mihai Sacu –vol. Matrice subliminală)

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor