Vântul șuieră cu jale

Prin sufletul unei viori

Frunzele de-un galben palid

Stau să cadă peste ea

Praful se ridică-n aer

La atingerea corzii uitate

De –un trecut ce varsă lacrimi

Peste un prezen ce plânge sângele

Viitorului nepăsător.

Un actor grăbit ce vede

Nu mai simte ce-a simțit

Și cu masca strâns pe față

El rămâne împietrit

Și vioara acum plânge

Și cu note grave strânge

Durerea acelor frunze și-a actorului grăbit

Chiar și vântul se oprește

Toți copacii se deschid

Acum păsările cântă

Toate pân-la asfințit

Fără corzi vioara cântă

Peste munți și peste dealuri

Norii se transformă-n flăcări

Ploaia cade pe pământ

Lava iese din adâncuri

Un ocean de-un roșu crunt.

Dansul lebedelor negre

Îi cuprinde acum pe toți

Iar vioara mult prea mică

Acum cântă pentru morți.

Menestrelu-i pune-o coardă

Cu-o atingere suavă

Pact cu diavolul el face

Totul se transformă-n lavă

Tot ce-i viu acuma piere

Tot e ars și în durere

Vraja muzicii învie

Orice suflet fără glie.

Menestrelul acum plânge

Atingând ușor o umbră

O vioara blestemată

Amuțită dintr-o dată...

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor