Când eram copil, tata mă lua la pescuit...și mai târziu mă lua tata...aș fi stat o veșnicie pe baltă....acolo e un zgomot de neînchipuit...un zgomot al bălții care nu te grăbește ci doar simți cum te învălui in timp, în miros de pește și-n orăcăitul broaștelor...Spre seară vedeai cum se schimbă lumina și imi plăcea senzația aceea de lipicios de pe degete...priveam țintă acolo, nu simțeam nevoia să vorbesc, pluta îmi juca în fața ochilor, aceasta era fericirea supremă: întâi trăgea scurt de câteva ori, eu mă pregăteam, luam undița repede in mână, apoi pluta se culca si se ducea tăiat, in jos...in clipa în care pornea, rapid, trăgeam silențios de undiță ca să-l înțep....In apă îmi părea mai mare, cum se zbătea el dându-și coada peste cap...si îl aduceam la mal, puneam mâna pe crăpșanul meu de care mi-era drag...îi scoteam cârligul cu grijă și îl puneam lângă ceilalți... și în timp ce puneam râma sau mămăliga în cârlig, zâmbeam, pentru că de fiecare dată îmi aduceam aminte cum m-am lăudat eu în fața lui nea Vasile al lui Tițoi, care prinsese un crap nu așa de mare ca al meu...și el mi-a zis: „ia”?” Și eu l-am scos din găleata cu apă și i l-am arătat și mi-a scăpat în baltă....Am înnebunit, l-am căutat cu ochii până târziu...„Dar îl văzuși, nea Vasile? îl văzuși ce mare era?”

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Mai 24, 2014 la 8:59am

: Maria,văzuși ce mare era?! :)))

Comentariu publicat de Maria Vo pe Mai 23, 2014 la 11:30pm

îl văzui și eu, Dominique dragă...

mi-a plăcut povestioara

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor