Am realizat ca viata mea se sprijina in momentul de fata pe doi piloni care se imbrancesc, se ridica falnici unul mai sus ca celalalt, se afunda invinsi unul in urma celuilalt...pentru ca la sfarsitul zilei sa ramana tot ei doi acolo...sa-mi poarte clipele din suspine in rugaciune, din secunde in veacuri. Primul se numeste: amintirea, iar cel de-al doilea: furia.
Cel dintai pilon, amintirea, nu e niciodata singur. Suferinta il insoteste de la primele raze timide de soare ce mangaie pamantul si pana la capitularea astrului in fata lunii. Amintirea sufera ca e doar o amintire si ca nu poate sa evadeze din trecut pentru a deveni prezent. Pentru ca doar asa lacrima s-ar transforma in zambet. Lacrima e un prieten mai vechi al amintirii si un dusman al furiei.
Cel de-al doilea pilon, furia vrea ceva ce apartine amintirii. Vrea sa lase prezentul si sa se ascunda undeva in trecut. Lacrima e slaba, furia e puternica, lacrima e emotionala, furia e rationala si de aici si conflictul dintre cele doua. Furia se intalneste deseori cu puterea. Si atunci sunt invincibile. Care e totusi punctul slab al furiei? Inconsecventa. Si amnezia temporara. Si ezitarea. Nu de putine ori, furia s-a dat batuta in fata amintirii. Nici ea nu stie de ce. S-a lasat prada unor sentimente pe care nu le cunoaste. Sau poate ca le cunoaste, dar le reneaga.


Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor