A răsărit un curcubeu în noaptea albă...
o clipă-n palm-a stat...și- a dispărut;
credeam că dacă-mi fac o salbă
de dor, va răsări din nou în absolut.

Mi-am vândut sufletul iubirii,
pe doi arginți găsiți sub tei
ținuți ascusi în temnița privirii,
când curcubeul curgea din ochii mei.

Am vrut tăcut, s-ascund culoarea
iubirii, în buzunarul de la piept
s-alunece odată cu visarea...
cu mâna-ntinsă și astăzi îl aștept.
Se pare însă, că atunci păcatul
a zdruncinat un univers...
și un cutremur...și-apoi altul,
a transformat un curcubeu în vers.

N-am cum să-l fac s-apară iar;
căci norul l-a cules și l-a răpit...
și de l-aș, plânge, ar fi-n zadar
căci a plecat cu ploaia către răsărit.

Dida Diana Cioponea.

Se pare însă, că atunci păcatul
a zdruncinat un univers...
și un cutremur...și-apoi altul,
a transformat un curcubeu în vers.

N-am cum să-l fac s-apară iar;
căci norul l-a cules și l-a răpit...
și de l-aș, plânge, ar fi-n zadar
căci a plecat cu ploaia către răsărit.

Dida Diana Cioponea.
Fotografie: **UN CURCUBEU ÎN NOAPTEA ALBĂ** <br /

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor