nici somnul nu mai e dulce
pot mișca buzele cu visul
doar deschid ochii și orbesc imediat
bâjbâi și lumina curge în mine
vorbesc la megafon mă aude frigul
se dă jos din copac intră în casă se ghemuiește
lângă mine respirația nu mai știe pe unde s-o ia
mă gândesc la pielea ta caldă mă învelesc 
apoi mă apuc să scot aerul din plămâni
până în visul celălalt nici zborul nu mai e așa de lin
nu mai e nimeni în aer și oricum nu se vede bine 
mi-e frică întinde brațele

Vizualizări: 119

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Februarie 11, 2014 la 1:13pm

 :) Mulțumesc mult, Adriana!

Comentariu publicat de Adriana Moscicki pe Februarie 11, 2014 la 8:20am

asa e!!!!

fooarte frumos Dominique!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Februarie 10, 2014 la 9:26pm

Va mulțumesc, domnul Mănăilescu! Mulțumesc, Monica , pentru felicitări si pentru apreciere!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Februarie 10, 2014 la 4:20pm

Un poem foarte bun, Dominique! Felicitări!

Comentariu publicat de Mănăilescu Lucian pe Februarie 10, 2014 la 7:07am

Exersând singurătatea ne trezim de multe ori cu aripi pe umăr, fascinante, grele, mult prea grele...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor