stau în singurătatea mea
ca într-o rezervă de spital
nimeni nu intră
cui i-ar păsa de un bolnav
beteag de fericire
dependent de un pat
de suferinţă
conectat anemic la viaţă

fixez ploaia în plastic
la fel de monotonă
măcar ea urmăreşte
o speranţă

trece prin venele mele
pe nesimţite

cineva în acel alb
mincinos
îmi scrie într-un registru
grav

ţi-aş spune
să nu mă cauţi
e contagioasă

Vizualizări: 71

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Iulie 2, 2014 la 3:43pm

Dominique, Carmen, domnule Dumitru Negoiţă, mulţumiri pentru apreciere şi, respectiv, semnele dvs. de PLĂCUT.

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Iulie 2, 2014 la 3:41pm

domnule Benoni Todica, mulţumesc pentru lectură şi pentru reacţia pozitivă faţă de text.

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Iunie 30, 2014 la 10:13am

Ce perle scoate din om viata grea. Frumos!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor