Și dacă mâine te voi pierde

pe drumuri

ce în față-mi se închid,

lumina cui o să mă dezmierde

când mă ascund

în umbrele de zid.

 

Degeaba scrijelesc din greu cuvinte

pe zidul acela de tăceri

și plâng pe-obraz,

și plâng în minte

pe tine,

cel născut din nicăieri.

 

Și brațele-mi rămân întinse

iar ochii-n lacuri parcă-noată,

prin albe flori de mai,

prin ploaie ninse,

se scurg iubiri ce-au vrut

să mai rodească-odată.

 

Mă plec în fața clipei care trece

și te iubesc la fel ca ieri,

imaginar,

în piatra mută, mult prea rece

aprind,

să-mi lumineze-n noapte,

-un felinar…

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor