poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
te văd cum stai despicat între două lumi
încercând să le împaci pe amândouă
dezrădăcinat cu gândurile în iad
cu sufletu-n rai,
apoi le schimbi
nu ştii unde să te-aşezi
vâltori întregi ţi se pornesc în minte
iar mâna-ţi scapără idei
scoţi urlete cu pana
şi dureri din amintiri netrăite
respiri într-o superficialitate prea profundă
şi-o profunzime în care până şi ţie
ţi-e teamă să te-afunzi
croit între mâine şi azi
alergând spre un ieri
în care ţi-ai pierdut camarazii
iubita copiii familia
rămânând cu o onoare
pe care-o aperi inconştient şi-acum
deşi ei sunt duşi
povara pe umeri prea mare
dar dusă prea uşor
aproape-n joacă
cu frunte prea semeaţă
şi spatele prea drept
iubind mult
urând mult
cu legi în buzunarul de la piept
cu steag cu platoşă şi arc
ţi-atârnă viaţa de o cruce-ntoarsa
prea grea că s-o îndrepţi
păşeşti spre viitor mergând invers
înspre un ieri ce-l simţi
dar nu îl vezi
şi totu-i ca un joc dintr-o copilărie
mult prea îndepărtată
unde nu mai ştii ce să faci
când vocea mamei strigă
e gata hai acasă
Adaugă un comentariu
Elizabeta, Emilian, Emi, va multumesc pentru vizita si semnul de citire!
Ganduri bune tuturor!
Frumos, expresiv, cu multe simboluri, lumi, multi oameni in unul singur... Poemul acesta este pentru 75% din populatie. Apar nuantele de maturitate, de probleme prin care eu inca nu am trecut, dar, incerc sa le inteleg.
Cu prietenie,
Emi
Marius, sau asa... :-)
Multumesc de citire si semn!
O zi frumoasa!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria