un joc dintr-o copilărie prea îndepărtată

[Sorina Ivascu]

te văd cum stai despicat între două lumi  

încercând să le împaci pe amândouă  

dezrădăcinat cu gândurile în iad  

cu sufletu-n rai,  

apoi le schimbi  

nu ştii unde să te-aşezi  

vâltori întregi ţi se pornesc în minte  

iar mâna-ţi scapără idei  

 

scoţi urlete cu pana  

şi dureri din amintiri netrăite  

respiri într-o superficialitate prea profundă  

şi-o profunzime în care până şi ţie  

ţi-e teamă să te-afunzi  

croit între mâine şi azi  

alergând spre un ieri  

în care ţi-ai pierdut camarazii  

iubita copiii familia  

rămânând cu o onoare  

pe care-o aperi inconştient şi-acum  

deşi ei sunt duşi  

 

povara pe umeri  prea mare  

dar dusă prea uşor

aproape-n joacă  

cu frunte prea semeaţă  

şi spatele prea drept  

iubind mult  

urând mult  

cu legi în buzunarul de la piept  

cu steag cu platoşă şi arc  

ţi-atârnă viaţa de o cruce-ntoarsa  

prea grea că s-o îndrepţi 

 

păşeşti spre viitor mergând invers  

înspre un ieri ce-l simţi   

dar nu îl vezi    

 

şi totu-i ca un joc dintr-o copilărie  

mult prea îndepărtată  

unde nu mai ştii ce să faci  

când vocea mamei strigă  

e gata hai acasă

[Sorina Ivascu]

Elizabeta, Emilian, Emi, va multumesc pentru vizita si semnul de citire!

 

Ganduri bune tuturor!

[Emanuel Moisă]

Frumos, expresiv, cu multe simboluri, lumi, multi oameni in unul singur... Poemul acesta este pentru 75% din populatie. Apar nuantele de maturitate, de probleme prin care eu inca nu am trecut, dar, incerc sa le inteleg.

 

Cu prietenie,

Emi

[Sorina Ivascu]

Marius, sau asa... :-)

Multumesc de citire si semn!

O zi frumoasa!

[ZINCA MARIUS IULIAN]

când vocea mamei strigă  înspre un ieri ce-l simţi,   ţi-atârnă viaţa de o cruce-ntoarsa  aproape-n joacă ,  rămânând cu o onoare  în care ţi-ai pierdut camarazii  şi nu ştii unde să te-aşezi  dezrădăcinat cu gândurile în iad  încercând să împaci pe amândouă, cele două... lumi  şi stai despicat între ele