"Un Kafka autohton" - cronică literară de Radu Aldulescu, publicată în revista „Luceafărul de dimineaţă” , nr. 37, 2009

Lectura volumului lui Şerban Tomşa Gheţarul ( Ed. Cartea Românească, 2009), un roman dens, arborescent, cu nulte etaje ale sugestiei orchestrate impecabil stilistic şi înclinând spre parabola realistă, mi-a impus un exerciţiu de imaginaţie pornit din consideraţiile de la începutul acestor rânduri : care ar fi fost soarta lui Kafka dacă ar fi început să publice aici şi acum. Mi-am pus această întrebare citindu-l pe Şerban Tomşa şi amintindu-mi că am citit undeva, într-o pagină de revistă literară, o declaraţie amplă a lui Cărtărescu, luându-şi-l ca model pe Kafka şi declarându-şi intenţia de a scrie asemenea lui. Erau acolo şi fotografiile celor doi, faţă-n faţă, din care reieşea o oarecare asemănare. Ei bine, mi-am spus atunci, Cărtărescu n-a fost şi n-o să fie în veci de veci Kafka, în primul rând, pentru simplul motiv că Kafka este romancier. Peste timp, iată, am avut satisfacţia de a descoperi un Kafka autohton, impregnat bine de culoare locală peste recuzita prozaistică excelent etalată şi mişcată ( stranietate de vis şi coşmar, grotesc şi absurd, frizând suprarealul, capcane ale timpului şi spaţiului, ostroave ale memoriei ), care amintesc de scriitorul praghez. Iată, mi-am spus, avem un Kafka, care ar putea să aibă o soartă chiar mai rea decât sosia lui literară dintr-un timp şi un loc mult mai îngăduitoare cu scriitorii.
Toată punerea-n scenă a naraţiunii se desfăşoară într-o aşezare imaginară având un nume cu conotaţii de staţiune alpină şi mit biblic totodată – Christiana, unde sunt chemate de un amfitrion ciudat personaje de meserii şi statute sociale din cele mai diverse, care prin amintirile lor retrăite pe cont propriu sau reieşind din schimbările de replici, amintesc de realităţi autohtone din comunism şi postcomunism. Foşti securişti, activişti, victime şi călăi, desfrânaţi şi asceţi, un călugăr, un scriitor, un fotbalist, etc. Sunt puşi de stăpânul aşezării să-şi rememoreze, din diverse perspective, la nesfârşit amintirile, vegheaţi imperturbabil de un munte de gheaţă, vestigiu al ultimei glaciaţiuni, ce-şi pune amprenta asupra atmosferei reci, vlăguită parcă de căldura umană a iubirii de semeni,, scurgându-se precum viaţa dintr-un trup, pentru a da naştere unei distopii cu iz de infern.
Ritmul naraţiunii se scutură periodic, hurducăie, porneşte şi reporneşte în permanemţă, uneori dintr-un realism frust, baroc, virând pe neaşteptate spre realism magic, grotesc şi straniu, alteori dimpotrivă, iscându-se himeric şi fantasmagoric spre a se închega în construcţii verosimile. Logica epică este extrem de subtilă şi de aceea e greu de descoperit pentru cititorul neavizat sau neconcentrat cât o cere textul.
„- Într-adevăr, aprobă Tom. Mi se pare impresionant aşa cum apare, uşor asimetric şi acoperit în întregime de zăpadă. Seamănă cu un clopot de argint spart.
- Se spune că-i aici de la ultima glaciaţiune, spune colonelul. Toamna devine transparent ca o vitrină şi, în măruntaiele lui, se pot vedea, din avion, tot felul de lucruri interesante.... Nu mai ţin minte, am citit într-un almanah, în urmă cu ani buni.
Când au coborât din maşină în faţa hotelului, au fost izbiţi de aerul rece şi proaspăt de munte. Îi întâmpină un ins cu priviri verzi, şirete. Şchiopăta puţin de piciorul stâng şi purta un turban cu buline, în genul celui pe care-l arbora Arafat.
- Ordinul lui Omar, spuse el. În ce mă priveşte, aş fi vrut să port şapcă şi o uniformă de majordom.
Transpira abundent, în ciuda faptului că seara era răcoroasă.
- Sunt şi portar, şi administrator, şi recepţioner.
O trăsură trecu huruind, pe lângă ei. Nu era trasă de niciun cal şi nici nu se afla nimeni în ea. „
Ultima frază produce răsucirea spre vis, spre magic, spre o lume paralelă a uneor entităţi stranii, o lecţie magistrală de realism magic, demnă de un mare romancier. Aşezarea devine, în răstimpuri, cazarmă, sanatoriu psihiatric, coşmar, infern, din care toate personajele încearcă să scape. „Cred că mai degrabă suntem toţi musafiri în coşmarul cuiva.”, spune un personaj. Toţi şi mai cu seamă personajul central, Tom Kastelka, încearcă să evadeze, fantazând. Regula jocului, impusă de amfitrion oaspeţilor săi, este de strictă actualitate şi poate fi citită chair la pagina 66 : „
–-Nimeni nu poate ajuta pe nimeni, nimeni nu este prieten cu nimeni, spune colonelul.
– Dar solidaritatea există, protestează Tom. Şi iubirea şi prietenia şi tot ce este nobil şi frumos în existenţa noastră.
– Aiureli, banalităţi, găunoşenii, spune colonelul. Vorbe goale. Am crezut că sunteţi un om cu umor. Cred că glumiţi când pomeniţi asemenea izmeneli leşinate... Nu există decât foarte puţini oameni care îi ajută pe alţii mai slabi. Şi foarte mulţi care profită de naivitatea unora. Morala, prietenia şi celelalte bazaconii nu sunt trăsături obligatorii ale speciei umane. Nu există decât un Ev Mediu perpetuu. (...) Bani şi putere. Ataşamentul stăpânului faţă de câine, fidelitatea animalului faţă de stăpân. Bani, bani, bani.
– Dumneavoastră vorbiţi despre realităţile noastre omeneşti : sunt penibile, meschine, incredibile, dar nu putem emite nişte sentinţe general umane pornind numai de la sine.”
Explicitul apăsat îşi are locul aici, este justificat în economia scenei-subcapitol şi totodată de importanţa arzătoare a chestiunii puse pe tapet : dacă noi, românii, trăim în proximitatea răului celui mai adânc, nu trebuie, totuşi, să generalizăm.
A face literatură este aproape similar cu a scrie un roman – e ca o lege a firii, implacabilă, precum înseşi legile genului romanesc, de fier, dar lăsând libertate totală de mişcare stilistică şi tematică în interiorul spaţiului pe care-l delimitează. I se supun acestei legi toate literaturile mari ale lumii şi literaturile de mâna întâi, în timp ce literatura română, şi mai ales cea postcomunistă, se constituie într-o excepţie notorie. În conformitate cu respectiva lege, dar mai ales în pofida ei, îi doresc lui Şerban Tomşa un viitor pe măsura înzestrării de excepţie pe care a dovedit-o în Gheţarul.


RADU ALDULESCU

Vizualizări: 43

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor