Un lut străin mă ţine prizonieră
şi mă zideşte-ntr-un castel de oase.
Cu gust de cloroform şi de migdale
mă adânceşte-n somnuri mincinoase.

Pe umerii albiţi de vechi orgolii
stau lire adormite printre şoapte.
Din haina veche-a rimelor necoapte
ţes trapele secrete peste noapte.

Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă
şi mult prea obosită-mi este pana
când sufletului rătăcit în toamnă
în trist cuvânt îi sângerează rana.

Şi-n lutul ce mă ţine prizonieră,
arar mai fulgeră câte-o idee,
ce mai păstrează încă-n ea, înscrisă,
iubirea pe-o petală de-orhidee.

Elena Victoria Glodean

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Elena Glodean pe Noiembrie 4, 2009 la 2:27pm
Multumesc pentru gandurile tale frumoase, Violeta!Este adevarat, uneori ma simt prizoniera in propriul meu trup dar sufletul...cu el este alta poveste!
Comentariu publicat de Georgeta NEDELCU pe Octombrie 22, 2009 la 11:56pm
,,Din haina veche-a rimelor necoapte
ţes trapele secrete peste noapte".

Minunate versuri! Te felicit!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor