Un mesaj pentru voi!

Un om de afaceri de succes se gândește într-un final să își viziteze mama la spital, aceasta fiind internată pentru probleme psihice.
(Omul de afaceri)
Nici măcar nu știu ce fac aici. Adică nici măcar nu știi cine sunt.
Te-ai rugat și ai crezut toată viața în Dumnezeu, nu ai făcut niciodată nimic greșit și iată-te.
Ești cea mai bună persoană pe care o cunosc, și eu sunt cea mai rea.
Tu ești bolnavă psihic, iar viața mea este perfectă. Explică-mi asta?
(Mama răspunde)
Uneori diavolul le permite oamenilor să aibă o viață fără probleme pentru că nu vrea ca ei să se îndrepte către Dumnezeu.
Păcatul tău e ca o celulă de închisoare, cu excepția faptului că e draguță și confortabilă și nu pare să fie vreo nevoie de plecare.
Ușa e larg deschisă până când, într-o zi, timpul se termină și ușa celulii se închide. Și dintr-o dată...este prea târziu.

Nu te supăra dragule, dar cine ai zis că ești?
Plecând de la această discuție purtată între o mamă plină de credință, dar bolnavă și fiul acesteia un om cu o situație financiară foarte bună, sănătos și totuși fără credință. Putem dezbate o temă interesantă între atei și credincioși.
Aud meru în jurul meu oameni ce se plâng că nu au fost sau nu sunt ajutați de Dumnezeu. De cele mai multe ori ateii au fost creștini, dar și-au pierdut credința după un anumit impas din viața lor. Ce nu au înțeles ei este faptul că în viață fiecare trebuie să își ducă crucea, care la unii este mai mare și la alții mai mică. Acum ateii se răzbună pe credință din cauza neputinței lor de a trece peste anumite trepte din viața lor.
Se spune că răul este arma cea mai puternică a ateismului, împotriva credinței creștine. Așa și este, deoarece existența răului  ne duce la întrebarea : „Dacă Dumnezeu este bun și atotputernic, de ce permite răului să existe?”. Răspunsul este simplu...liberul arbitru. Din punct de vedere creștin, Dumnezeu tolerează răul temporar, pentru ca într-o zi, cei care aleg neconstrânși să îl iubească, vor locui cu El în Rai, eliberați de influența răului. Cu alte cuvinte, intenția Lui Dumnezeu privind răul este ca într-o zi să îl distrugă.
De regulă ateii nu cred în moralitate absolută. Dar dacă un ateu este înșelat, mințit sau furat sigur va acționa ca un creștin și va spune că astfel de acțiuni nu sunt morale. Și totuși ce bază are el?  Pentru creștini punctul cel mai important este moralitatea, ce constituie binele și răul, o linie dreaptă ce îl duce direct la Dumnezeu.
Sunt convins că un ateu ar veni să spună: „Deci spui că avem nevoie de un Dumnezeu ca să fim morali? Că un ateu moral este o imposibilitate?”
Nu, dar fără Dumnezeu nu este un motiv real să fii moral. Nu există nici un standard pentru ce este un comportament moral. Pentru creștini: minciuna, trișatul, furatul sunt interzise.
Dostoievski spunea: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” Și nu doar permis, dar fără rost. Totul ține de alegerea ta: crezi sau nu crezi!
Restul articolului îl puteți găsiți pe blogul meu: Revoluția Gândirii

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor