Un motan care nu înţelege cum “funcţionează” oamenii

Nu înţelegeţi ce spun acum, probabil credeţi că miorlăi pentru că îmi e foame, sete sau vreau să fiu mângâiat pe burtică. Am observat cât sunteţi de scârboşi, uneori îmi e frică să cer de mâncare. Vă urmăresc peste tot ca să văd dacă vă spălaţi pe labele alea lipsite de păr pe care am înţeles că le numiţi “mâini”. Nu aveţi perniţe şi femele voastre insistă să îşi coloreze ghearele. Nu înţeleg de ce. Dacă mă întrebi pe mine, arată odios. Femelele voastre secretă feromoni şi, totuşi, ţin să împută aerul cu un lichid care se află în sticluţe de diferite culori.

Da, te-am urmărit în baie. De ce insişti să îţi tunzi părul de pe corp? Acum arăţi ca un pui de vrăbiuţă. Crede-mă. Eu ştiu cum arată puii de vrăbiuţă. Nu înţeleg multe lucruri la tine, sclavule. Îţi laşi părul să crească în cap, iar mustăţile ţi se preling pe jumătate de faţă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că nu prea ştii cum să mănânci. Încerc să îţi tot arăt, dar insişti să mă dau jos de pe masă. Îţi tot repet că îţi foloseşti limba greşit atunci când…mănânci. Şi nu numai.

V-am urmărit ritualul de împerechere. Al tău şi-al femelei tale. Ţineţi musai să vă spălaţi boturile şi corpul înainte de act. De ce nu vă spălaţi după? Un sfat. Enerveaz-o înainte, apuc-o de ceafă, fă-ţi treaba şi gata. Sunteţi dezgustători. De cele mai multe ori după ce vă împerecheaţi dormiţi aşa. Asudaţi, plini de salivă. Voi chiar nu ştiţi să trăiţi. Sunteţi barbari.

Vă tot acoperiţi corpul cu cârpe. Aveţi una şi în baie, mă şterg de urină şi fecale pe ea. De ce ţineţi să vă îmbrăcaţi în cârpe? Dacă vă e frig pentru că nu aveţi păr, de ce nu îl lăsaţi să crească? Sunteţi stupizi.

Am nevoie de voi pentru că m-aţi întemniţat în casa asta. Trebuie să îmi schimbaţi mizeria, să îmi puneţi mâncare, apă şi să mă scărpinaţi şi iubiţi când vreau eu. Aş vrea, totuşi, să vă spălaţi mai mult pe corp. Şi, încă un lucru. Nu sunteţi flexibili deloc. În loc să vă spălaţi cu limba, folosiţi o substanţă oribilă, care se prelinge pe corp. “Apă” o numiţi. Insistaţi să mă spălaţi şi pe mine cu lichidul Satanei, mă agit, dar cedez până la urmă. Sunteţi simpatici când vă chinuiţi prea tare.

Conversaţia pe care o am cu voi sună aşa:

“Ce e, pisicuţă?

“Mauuuu!”

“Cine e pisicuţa mea?”

“Maaauuu”

“Ce vrea pisicuţa mea?”

“Miorlaaau”

Dar, în realitate, acest “Miorlau” rezumă jumătate din ce am spus până acum. Sunteţi încă prea aborbiţi de drăgălăşenia noastră. Un ultimul lucru şi mă duc să mă tolănesc: de ce mâncaţi atât de bine şi nouă, pisicilor, ne daţi uscăciunile alea? În seara în care am fost la veterinar, o pisică de acolo, Kitty, mi-a şoptit că e făcută din mortăciuni. Vă bateţi joc de noi?

Gata. Ştiu că nu mă înţelegi. Probabil crezi că sunt în călduri şi d-asta miorlăi atât. În realitate, torc şi te judec. Miauuu!

 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor