un om stă pe o bancă cu inima pe genunchi

peste o oră va apune şi se va întoarce
cu ficatul plin de decoraţii
printre alcoolicii din"holodeck”.
va scuipa Cheia-n palma
primului cerşetor de vieţi viitoare,
acesta va refuza,
cu amintirea exilului pe terra.

din dor de copilărie,
i se zbate inima, acolo, pe genunchi,
şi-o mângâie cu privirea,
şi cum la teleportare
şi-a ascuns-o-ntre coaste,
celelalte fiindu-i confiscate
pentru cercetări,
tot aşa îi citeşte din Vieţile poeţilor.

în parcul spitalului
printre arbori unde
pentr-un eon apare ea
femeia din carte şi unde
apostolul din el aruncă
plasa prezentului
pe siluetă lunecoasă
ca un peşte a trecutului

ca din pământ înalţă un oraş,
tot el îl dărâmă cu un scuipat,
în care plutesc dinţii
ultimei teleportări
se aruncă în propria gură …
cârligul şi-l înfige singur
cuvântul rostit şi uitat
iese dintre dărămături,
fum de frunze uscate
al ultimei apocalipse
(focul şi l-a stins în singurul
pub cu seri de poezie
rămas în picioare).

scrisese-ntr-un poem intitulat
“m-am operat de iubire”
că la fiecare deces
îşi ieşea prin ochi
şi se prefăcea într-o stea

acum scrie cu stânga,
trecută prin dreptul ochilor.
stelele vin spre el.
are nişte cisme foarte frumoase,
îşi dă părul după urechi.

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor